Vecinii #1 - Dansul unui înger de Hanna Lee

După câteva lecturi străine, ne întoarcem la lecturile noastre pur românești cărora, dacă nu le-ați dat încă o șansă, ar fi momentul să o faceți. Merită! Există o gamă largă de cărți românești care merită o șansă.

Revin la cărți românești cu primul volum al seriei Vecinii, și anume Dansul unui înger. Pentru mine, cartea aceasta reprezintă o premieră, fiind prima carte scrisă de Hanna Lee pe care o citesc. Și pot să spun că am rămas plăcut surprinsă de ceea ce am citit!

Despre ce este vorba în Dansul unui înger?

Acțiunea cărții ni prezintă pe Iulia și Cristian, două persoane care, în aparență, fac parte din lumi diferite și care se întâlnesc din pură întâmplare. Încă din primul moment în care cei doi se văd, e clar ca lumina zilei că existența lor nu va mai fi niciodată la fel.

Iulia Stoian este o mamă singură care depune tot efortul posibil pentru a-și crește fiica în cel mai bun mod cu putință. Este o fire sensibilă și, din cauza unei experiențe anterioare, se teme să se îndrăgostească din nou pentru a nu fi rănită iar.

Cristian Diaconu este ceea ce s-ar putea numi cu ușurință un frânge inimi. În aparență, dă impresia că este un nemernic din toate punctele de vedere. Nu îi pasă de sentimentele femeilor care trec prin așternuturile lui, nu ratează o seară de petrecere, iar limbajul lui poate deveni cu ușurință unul colorat. Doar că, în esență, Cristian este mai mult de atât, având o latură blândă și moale pe care o păstrează ascunsă sub un scut de duritate și răceală.

Ce mi-a plăcut

Numele românești ale personajelor

Deși mi-a luat puțin să mă obișnuiesc cu numele atât de comune după ce am citit doar cărți în care protagoniștii aveau nume care mai de care mai străine și mai unice, trebuie să recunosc că e plăcut să văd și nume comune printre atât de multe lecturi în care protagoniștii pare că se luptă să aibă nume cât mai neobișnuite.

Cartea asta este printre puținele cărți în care nu a trebuit să mă chinui să îmi dau seama cum se pronunță corect numele protagoniștilor.

Recunosc, îmi plac numele neobișnuite prezente în cărți, însă trebuie să admit că e o ușurare să mai dau din când în când și peste vreo carte care are protagoniști cu nume simple și la fel de frumoase ca numele mai rar întâlnite.

Stilul de scriere

Stilul Hannei este unul ușor de înțeles. Încă de la primele pagini citite am rezonat cu stilul de scriere al autoarei. De-a lungul lecturii nu am întâlnit cuvinte greu de înțeles sau fraze interminabil de lungi, care să nu îmi dau seama unde încep și unde se termină, lucru care a făcut lectura foarte plăcută și ușor de parcurs.

Dubla perspectivă

Mereu mi-au plăcut cărțile cu dublă perspectivă pentru că, după părerea mea, oferă o viziune mult mai deschisă asupra acțiunii. La fel și în cazul acestei cărți. Faptul că am avut capitole atât din perspectiva Iuliei, cât și din perspectiva lui Cristi, a făcut povestea mai interesantă. În felul acesta am putut să înțeleg de ce personajele au reacționat într-un anumit fel și am putut să văd și cum i-a afectat pe fiecare o situație în care ambii au fost implicați.

Ce nu mi-a plăcut

Scenele descrise foarte explicit

Să lămuresc un lucru, nu am nimic cu scenele explicite în cărți. Mai ales atunci când scenele respective sunt scrise așa cum trebuie. E și cazul Hannei. Scene ei sunt foarte bine scrise, însă, într-o oarecare măsură, am simțit că sunt prea mult pentru mine.

Am simțit ceea ce a vrut să transmită prin scenele respective, mi-a plăcut felul în care le-a gândit și le-a așternut pe hârtie, doar că, pe undeva, am simțit că anumite detalii sunt mult prea mult pentru mine.

Nu au fost genul de detalii care să mă facă să mă simt inconfortabil sau care să mă îngrețoșeze. Totuși, au fost anumite detalii care m-au surprins și m-au luat pe nepregătite.

Verdictul final

Primul volum al seriei Vecinii, primește din partea mea 4 steluțe din 5 și mențiunea că abia aștept să văd ce se întâmplă și în următoarele șase cărți din serie.

Cui recomand cartea

Recomand această carte celor care vor să aibă parte de o poveste de dragoste drăguță în care două extreme se atrag.

Precizez faptul recomand carte persoanelor care nu au vreo problemă cu descrierile explicite în ceea ce privește scenele mai intime.

În cazul în care descrierile explicite nu sunt chiar pe gustul tău, recomand să încerci altă carte în care două extreme se atrag.

Însă, în cazul în care nu ai vreo problemă cu astfel de detalii, trebuie neapărat să dai o șansă acestei cărți.

Bonus: Citate care mi-au atras atenția

❝Asta pentru că un lucru știu sigur și ele: nu sunt un băiat bun. Cel puțin nu pentru o femeie.❞

❝Clar eram ca un iepuraș prin în fața bestiei și eram la un pas să strig <devorează-mă!>.❞

❝În fiecare seară, înainte să mă bag în pat, mă uit spre casa ei câteva clipe. Apoi mă întind pe pat și mă gândesc la ea, în timp ce îmi imaginez că îi fac tot felul de lucruri care să îi aducă cât mai multe orgasme.❞

❝Sunt ca un puștan care și-o freacă gândindu-se la vecina de vis-a-vis și adorm cu ea în gând, apoi mă trezesc și o iau de la capăt.❞

❝Încep din nou să mă simt ca o copilă proastă când îl zăresc!❞

❝Mă privește cum niciun alt bărbat nu a mai făcut-o.❞

❝Am înțeles din clipa în care vorbeam cu ea că nu e ca femeile ușoare pe lângă care mă învârt de ani de zile.❞

❝Iar eu nu am deloc stofă de cavaler, poate doar de căpcăun.❞

❝Sunt atât de obosită. În fiecare zi să port o mască cu un chip senin și liniștit, care zâmbește mereu și nu lasă nicio lacrimă la vedere.❞

❝Îi simt inima cum bate cu putere și știu că și a mea bate în același ritm năucitor.❞

❝— Sunt prea obosită pentru jocuri, Cristi. Iar viața nu îmi permite să pierd timpul cu așa ceva acum.❞

❝— Mi-e frică să sufăr din nou. Îmi doresc atât de mult să mi se întâmple ceva frumos, să simt din nou că trăiesc încât sunt în stare să mă leg de orice iluzie, de orice gest...Dar nu vreau să fac asta, pentru că, inevitabil, voi fi rănită.❞

 ❝Ceea ce îmi spune este confirmarea gândurilor mele din ultimele săptămâni. Cu toate astea, gândul că ea știe că sunt capabil să o rănesc mă deranjează. Nici ea nu crede că sunt în stare să o fac fericită. Nici eu nu cred asta, dar...aș fi vrut ca ea să creadă în mine. Să creadă că pot fi mai bun.❞

❝Eu aș vrea să fiu mai bun. Doar pentru ea.❞

❝Cum poate bărbatul ăsta dă mă excite în halul ăsta, doar cu o privire și câteva vocale?❞

❝Inima mea tresare ca a unei adolescente naive, de fiecare dată când el se uită la mine sau când mă atinge, dar el își face acum planuri cum să fie cu alta.❞

❝Este momentul perfect să mă trezesc din prostia mea și să îmi văd de prioritățile mele, pentru că am un copil și nu am nevoie de nimic altceva, decât de liniște.❞

❝Dar chiar dacă râde, sora mea continuă să lase lacrimile să i se prelingă pe obraji.❞

❝— Pe cine încerci să minți? Pe tine? Că eu te cunosc mai bine decât te cunoști tu, se pare.❞

❝Lacrimile continuă să curgă și îmi blestem firea slabă, care nu mă lasă să fiu așa cum mi-aș fi dorit: să am puterea să îi arăt degetul mijlociu și să nu îmi mai irosesc lacrimile cu el.❞

❝Amintiri din trecut îmi fac corpul să tremure și tot ce știu este că trebuie să fug cât mai repede, ca să mă protejez.❞

❝Sunt fericită. Nu știu ce se întâmplă de fapt, ce înseamnă toate astea, dar imaginea din fața ochilor mei este perfectă, iar eu mă simt, cu adevărat, fericită și...completă.❞

❝Nu vreau să mai plec de lângă aceste ființe minunate. Aici e locul meu, lângă ele. Aici e locul lor, lângă mine. Toți trei împreună.❞

❝— Tu nu ești o femeie făcută pentru o aventură și am știut asta din clipa în care m-am decis să te cuceresc.❞

❝Aruncă-mă în mijlocul sălbăticiei, în plină noapte, sau în cel mai urât cimitir, că mă așez calm cu fundul pe o piatră funerară și îmi aprind o țigară, pe care o savurez fără niciun stres.❞

 ❝Zâmbetul ei mă încălzește. Nu credeam că voi fi, vreodată, la degetul mic al unei femei, dar ea mă are tot. Trup și suflet. Și nu mă deranjează deloc.❞

❝Acum nu sunt doar un câine abandonat, sunt un câine ud, abandonat pe terasă.❞

❝Parcă aș fi un puștan îndrăgostit, nu un bărbat în toată firea, dar până la urmă, toți suntem la fel în fața dragostei adevărate, indiferent de vârstă. Doar că vârsta nu învață să reacționăm mai matur, la suprafață, pentru că, în adâncul sufletului, suntem la fel de aiuriți și emoționați. ❞

Vara Iubirii Noastre de Carley Fortune

Am văzut această peste tot pe internet în momentul în care a fost tradusă și la noi, motiv pentru care am decis să îi dau o șansă. Drept urmare, am achiziționat-o la scurt timp după ce a fost lansată, însă doar acum am ajuns să o citesc.

Mi-ar plăcea să spun că înțeleg de ce a fost atât de populară peste tot, însă aș minți. Nu zic că nu e o carte bună însă eu, personal, nu prea am rezonat cu acțiunea prezentată și cu personajele.

Despre ce este vorba în Vara Iubirii Noastre?

Acțiunea cărții se învârte în jurul lui Percy Fraser și a lui Sam Florek, doi copii care se întâlnesc întâmplător, se împrietenesc, se îndrăgostesc unul de celălalt, iar mai apoi legătura dintre ei se sfârșește brusc.

După ani întregi, cei doi se reîntâlnesc din cauza unui eveniment nefericit și ambii sunt surprinși de ceea ce au devenit în decursul anilor.

Persephone Percy Fraser obișnuia să fie o tânără pasionată de tot ceea ce este horror, timidă și, într-o oarecare măsură, sfioasă. Una dintre marile ei pasiuni este scrisul, fata petrecând mult timp scriind povești și povestiri horror, bineînțeles.

De cealaltă parte, Sam Florek este un tânăr pasionat de medicină care, din pricina unei tragedii, dorește să devină medic. Spre deosebire de fratele lui sau de alți tineri de vârsta sa, Sam este timid și mai retras.

Ce mi-a plăcut

Alternanța dintre capitole

Faptul că un capitol prezintă interacțiunile dintre Sam și Percy din trecut, iar apoi alt capitol prezintă ceea ce se întâmplă în prezent cu cei doi face povestea să curgă într-un mod logic și ajută la înțelegerea poveștii celor doi, punând în evidență de unde au plecat cei doi protagoniști și unde au ajuns acum.

Ce nu mi-a plăcut

Imaturitatea protagonistei

Înțeleg faptul că, în capitolele ce prezintă trecutul, Percy este portretizată ca o fetiță timidă și neștiutoare. Însă, în ceea ce privește capitolele ce accentuează prezentul eroinei, unele reacții ale ei mi se par imature. În prezent, Percy are o vârstă la care ar trebui să trateze lucrurile cu mai multă maturitate și cu mai mult raționament. Multe dintre reacțiile ei și felul în care tratează anumite situații mi se pare că denotă faptul că Percy nu s-a maturizat deloc în anii care au trecut.

Limbajul

Nu sunt sigură dacă acest aspect are de-a face cu traducerea cărții sau cu felul în care autoarea scrie, însă nu am rezonat deloc cu limbajul cărții. Mi s-a părut orecum greoaie de parcurs cartea, chiar dacă, la prima vedere, cartea nu pare a fi una foarte dificilă.

Verdictul final

Având în vedere că nu am rezonat foarte bine cu această lectură, am să îi ofer 3 steluțe din 5. Inițial doream să îi ofer un punctaj mai mic, însă mi-am dat seama că am citit cărți cu care am rezonat chiar mai puțin decât cu aceasta.

Cui recomand cartea

E puțin dificil de zis cui recomand cartea din moment ce nu am rezonat chiar atât de bine cu ea. Totuși, cred că această carte ar putea fi potrivită pentru cineva care vrea o lectură ușoară sau pentru cineva care e mai la început de drum cu cititul și nu vrea o lectură foarte complicată sau foarte complexă.

Bonus: Citate care mi-au atras atenția 

❝Sunt expertă în evitarea singurătății care amenința să mă tragă la fund când aveam douăzeci de ani. Este o formulă care a presupus muncă pe rupte, sex fără obligații și cocktailuri excesiv de scumpe cu Chantal.❞

❝— Dar a fost de asemenea felul în care am reușit să nu mă mai gândesc la nimic altceva.❞

❝Am un sentiment ciudat, privind peste apă, la plută și la celălalt mal ‒ totul este atât de familiar, de parcă aș privi o veche înregistrare video de familie, doar că oamenii au fost șterși, iar eu nu pot vedea decât niște siluete vagi acolo unde au fost ei cândva. Mi-e dor de oamenii aceia ‒ și de fata care am fost odinioară.❞

❝Am simțit cum îmi explodează inima în mii de fragmente minuscule.❞

❝Mă simțeam ca și cum aș fi sărit de pe o stâncă direct în miere caldă.❞

❝Avea o voce sarcastică, dar eu aveam impresia că-mi înlocuise cineva sângele cu cofeină.❞

❝— Hai să nu ne prefacem că aici este vorba de dorința ta de a te simți mai bine. Tu nu ai lăsat niciodată trecutul în urmă.❞

Graves de L.J.Shen

Când vine vorba de cărți străine, printre preferatele mele sunt cele scrise de L. J. Shen. N-am ratat nicio carte tradusă de la această autoare și pot spune că am fost mulțumită de ceea ce am citit.

Dacă pentru celelalte cărți nu am avut oportunitatea să scriu recenzii, o să sparg gheața în ceea ce privește cărțile scrise de L. J. Shen cu o părere despre această carte.

Despre ce este vorba în Graves?

Subiectul cărții se focusează pe destinul a trei personaje care sunt pe cât se poate de diferite.

Ca personaj feminin, cartea ne-o prezintă pe Everlynn Lawson o tânără cam pesimistă, care este ferm convinsă că este o aducătoare de nefericire în viețile tuturor. Everlynn este și oarecum misterioasă, lăsând loc de interpretări, dar și reținută din anumite puncte de vedere.

Primul personaj principal masculin este reprezentat de enigmaticul Joe, introdus în carte drept Fumătorul. Deși în incipit dă impresia unei persoane vesele și pline de viață, pe parcurs, Joe se transformă într-o persoană morocănoasă și rece, dând impresia că este băiatul rău din poveste.

Ulterior, este introdus și Dominic, un tip elegant și înstărit. La prima vedere, Dominic pare a fi mult prea perfect pentru a fi adevărat, acesta având un comportament foarte frumos și extrem de manierat. Fără doar și poate, Dominic lasă impresia băiatului pe care orice fată și-ar dori să-l aibă drept partener de viață.

Ce mi-a plăcut

Prologul

Plin de dramă, mister și intrigă, prologul cărții este motivul care m-a făcut să vreau să știu ce se petrece în carte încă de la primele pagini citite. Nu m-am așteptat la un astfel de început al cărții și pot să spun că am fost plăcut impresionată de ceea ce am citi chiar în incipitul cărții.

Stilul de scriere

Ca și celelalte cărți scrise de L.J.Shen, lectura este una ușoară. Limbajul este unul deloc dificil, fiind foarte ușor de înțeles. Acest aspect facilitează înaintarea în lectură.

Capitolele au o lungime potrivită. Nu sunt nici foarte lungi, dar nici foarte scurte. Capitolele care au o lungime mai mare sunt împărțite în mai multe fragmente delimitate de anumite semne distincte, lucru care face lectura cititorului ușor de parcurs, lăsându-i oportunitatea de a pune pauză în lectură chiar în mijlocul capitolului fără a uita unde a rămas.

Ce nu mi-a plăcut

Plot Twist-ul

Pentru mine a fost unul previzibil. Am bănuit destul de repede anumite detalii referitoare la modul în care urma să se desfășoare acțiunea, lucru care, automat, a făcut lectura puțin mai plictisitoare. Nu zic că m-a deranjat enorm acest aspect, însă trebuie să recunosc faptul că întreaga carte ar fi fost mai interesantă pentru mine dacă nu aș fi bănuit ce se întâmplă în continuare. Ori dacă bănuielile mele s-ar fi dovedit a fi greșite.

Am avut două teorii în legătură cu două intrigi ale cărți și mi-am dat seama ce urmează să se petreacă în firul narativ, lucru care a cam tăiat din intrigă și din elementul de mister al cărții.

La finalul primei părți, deja întrebările majore care îmi străbăteau mintea își aflaseră un răspuns, așa că partea a doua a cărți nu a mai avut vreun element major, care să mă ia prin surprindere.

Nehotărârea lui Everlynn

Pusă în fața unor situații în care are de luat decizii, Everlynn se dovedește a fi foarte indecisă. În multe cazuri pare că amână să ia o decizie, oricât de importantă ar fi decizia respectivă pentru dinamica vieții ei.

Înțeleg că unele decizii pot să fie mai dificil de luat, însă, uneori, Everlynn îmi dădea impresia că indiferent cum s-ar fi terminat lucrurile, pentru ea ar fi fost totuna, chiar dacă își repeta constant că trebuie să aleagă ce anume e corect de făcut.

Dacă e să fiu sinceră, unele dintre deciziile ei au fost oarecum stupide și mi-au ridicat câteva semne de întrebare referitoare la întreaga ei putere de decizie.

Everlynne amână să ia decizii, deși știe că riscă să piardă mult. Însă, posibilitatea de a pierde anumite lucruri nu o stimulează deloc să decidă mai repede, ba din contră, o convinge să amâne și mai tare luare unei decizii.

Verdictul final

O să acord acestei cărți 4 steluțe din 5 având în vedere faptul că plot twist-ul a fost cam ușor de ghicit pentru gustul meu.

Totuși, L.J.Shen rămâne una dintre autoarele mele preferate în ceea ce privește cărțile străine.

Cui recomand cartea

Recomand această carte celor care își doresc o lectură ușoară, care să nu necesite prea mult efort în ceea ce privește parcurgerea cărții.

Graves e o carte drăguță care, citită la vremea ei, poate reprezenta o lectură plăcută, deloc dificilă.

Bonus: Citate care mi-au atras atenția

 ❝Am senzația că seara asta nu s-a încheiat încă. Că nu se va încheia până când nu mă va săruta.❞

❝Sunt pregătită să răspund la sărut, măcar să aflu dacă sunt frântă definitiv sau nu. Dacă mai sunt capabilă să simt.❞

❝Zâmbetul lui îmi destăinuie ceea ce buzele nu vor să spună: că partea frumoasă încă nu a sosit.❞

❝În definitiv, ce este o noapte în oceanul de zile care este viața?❞

❝Deși o mică parte din mine e tristă să renunțe la cârjele emoționale.❞

❝— Și ce vrei să sugerezi? Să abandonăm dorința de a face artă? Să ne-ntoarcem spatele posibilității de a crea?❞

❝Regretele dau naștere celor mai frumoase povești.❞

❝— Dar poate iubirea înseamnă să suporți deciziile și gusturile discutabile ale celuilalt ca să rămâi împreună...❞

❝Și atunci aud cuvintele care mă destramă. Trag de mine, desfăcându-mă, așa cum tragi de un fir și destrami un vechi pulover. Până când tot ce mai rămâne din mine e un fir lung de durere.❞

❝— Dar vreau să știi că ești cel mai groaznic lucru care mi s-a întâmplat în rahatul ăsta de viață.❞

❝Universul funcționează greșit și e nedrept, și plin de chestii incorecte. Destinul e doar hazard și e plin de cruzime și ne-a distrus pe amândoi.❞

❝Zâmbesc în sinea mea, un zâmbet bolnav. Zâmbetul unei femei care tocmai a făcut o greșeală îngrozitoare, pe care n-o va putea repara niciodată.❞

❝Deși pe dinăuntru sunt devastată, simt prima rămurică făcându-și loc în mine, de sub cenușă.❞

❝< Fii recunoscător celor care te-au ajutat când erai la pământ și fii recunoscător și celor care nu te-au ajutat. Pe primii păstrează-i și nu uita că ceilalți te-au ajutat să înțelegi care e diferența. >❞

❝— Timpul atenuează și cea mai cruntă dintre suferințe.❞

❝Și inima mea zdrobită, convalescentă, se frânge din nou.❞

Strălucirea unei stele oarbe de Karina L. Alexandra

Deși oamenii tind să evite cărțile contemporane scrise de autori români, eu mă declar fană a acestora. Coincidența face ca prima mea recenzie de carte să fie făcută chiar la o carte scrisă de o autoare româncă.

Strălucirea unei stele oarbe este o carte care, zic eu, a zăcut suficient necitită în biblioteca mea. Astfel, am decis să o citesc neștiind la ce să mă aștept de la ea și neavând vreo idee despre subiectul cărții.

Despre ce este vorba în Strălucirea unei stele oarbe?

Subiectul cărții prezintă destinele a două personaje, destine care, după părerea mea, se intersectează într-un mod unic.

Povestea ni-l prezintă pe Aaron Aaro Parker, star de cinema care, în aparență, lasă impresia că este o persoană arogantă și plină de fițe de vedetă. În esență, Aaro vrea doar mai mult de la propria viață. E sătul să i se spună ce să facă, motiv pentru care poate lăsa impresia că e o persoană cam încăpățânată.

De cealaltă parte, povestea ne-o prezintă pe Desiree Ree Holt, o tânără pasionată de actorie, dornică să joace într-un film. Desiree trebuie să își împartă viața între pasiunea pentru actorie și finalizarea Facultății de Drept la care este studentă. Desiree este o fată ambițioasă și optimistă, însă, în același timp este și o fire destul de pesimistă, lăsându-se descurajată destul de ușor

Cartea urmărește felul în care cei doi intră în contact, dar și felul în care destinele lor par să se unească tot mai mult.

Ce mi-a plăcut 

Protagoniștii

Atât Aaro, cât și Desiree sunt niște personaje foarte ușor de iubit. Personal, cei doi mi-au ajuns la inimă în doar câteva capitole și, dacă e să fiu sinceră, nu cred că există vreun lucru care ar putea să îi scoată de acolo.

Modul în care sunt conturate cele două personaje îți lasă posibilitatea de a le analiza trăsăturile, dar și reacțiile lor din anumite momente. 

Evoluția relației celor două personaje

Relația dintre Aaro și Desiree este și ea una bine conturată, care pune accentul pe toate detaliile dintre ei. Relația lor e un slow burn, deci lucrurile se mișcă încetișor între ei. Însă nu atât de încetișor încât să plictisească. Chiar dacă relația dintre ei nu este una bruscă, care să apară rapid și să evolueze la fel de rapid, aceasta nici nu este lungită inutil cu detalii sau fapte care nu își au locul între ei. Este conturată în așa fel încât să nu plictisească cititorul și să fie exact ceea ce trebuie pentru cei doi protagoniști.

Felul în care Aaro și Desiree s-au cunoscut

Trebuie să recunosc, nu mă așteptam la asta. Nu am crezut nici pentru o clipă că cei doi s-au cunoscut în astfel de circumstanțe. Până să ajung în punctul în care este dezvăluit momentul în care cei doi s-au cunoscut, mi-am făcut o grămadă de teorii în cap referitoare la prima interacțiune dintre Aaro și Desiree. Asta doar ca teoriile mele să se dovedească a fi greșite. Totuși, nu am fost dezamăgită că lucrurile nu s-au întâmplat cum am visat eu. Ba din contră, am fost surprinsă de întorsătura de situație și de felul în care au ajuns cei doi să ia contact.

Stilul de scriere al autoarei

Pentru mine, stilul Karinei nu este unul străin, Strălucirea unei stele oarbe fiind a treia carte a autoarei pe care o citesc. Ca și în lecturile anterioare, acțiunea este cursivă, fără elemente care să lungească inutil povestea, limbajul este unul accesibil tuturor, iar protagoniștii, alături de acțiunea cărții, stârnesc interesul pentru lectură.

Ce nu mi-a plăcut

Părinții lui Aaro

Deși aspectul acesta nu are legătură cu nota finală pe care o voi acorda cărții, trebuia să precizez faptul că părinții lui Aaro m-au călcat pe nervi. În special mama lui.

Ambii părinți ai protagonistului dau dovadă de imaturitate și de egoism atunci când se gândesc doar la ceea ce vor ei, nu și la ceea ce își dorește Aaro de la viață.

Faptul că Aaro trebuie să își negocieze fiecare decizie a vieții cu propria mamă denotă doar faptul că aceasta nu este interesată de ceea ce vrea și ceea ce consideră fiul ei că e mai benefic pentru el, mai ales că Aaro a ajuns la vârsta la care este capabil să ia singur o decizie în ceea ce îi privește existența.

Părinții lui Desiree

La fel ca în cazul anterior, acest aspect nu o să afecteze nota finală acordată lecturii. Însă, la fel ca în situația lui Aaro, nu puteam să trec cu vederea peste felul în care părinții lui Desiree o tratează pe aceasta.

Ambii, însă în special mama, la fel ca și în cazul lui Aaro, nu țin cont de ceea ce vrea fiica lor de la viață, având impresia că știu ei ce e mai bine pentru ea.

Dacă tatăl mai dă câte un semn că ar vrea să o susțină pe Desiree în ceea ce privește visul ei de a deveni actriță, mama ei face tot ce îi stă în putință pentru a-i tăia elanul.

La fel ca în cazul lui Aaro, Desiree e suficient de mare pentru a lua propriile decizii. Doar că acest aspect pare irelevant în fața mamei ei.

Verdictul final

La fel ca în cazul celorlalte cărți scrise de această autoare, pe o scară de la 1 la 5, am să acord acestei lecturi 5 steluțe.

Dacă nu ați citit până acum niciuna dintre cărțile Karinei, vă recomand să o faceți. Cărțile ei chiar merită citite!

Cui recomand cartea

Strălucirea unei stele oarbe este o carte pentru toți cei care vor să se delecteze cu un slow romance drăguț în care ambii protagoniști luptă să supraviețuiască într-o lume care pare că ar face orice doar pentru a nu-i lăsa să se bucure de viață.

Bonus: Citate care mi-au atras atenția

 ❝Eu nu ajut oameni. Oamenii sunt niște ființe care nu merită ajutor. Imediat cum vor da de el, se vor lăsa pe tânjeală și vor profita de tine până când îți vor lua toată puterea.❞

❝Totuși, destinul ne tot izbește unii de alții, de parcă am fi magneși cu poli opuși, care se atrag.❞

❝Am obosit deja să dau peste el. Am obosit să am treabă cu el. Am obosit să împărțim același aer și să vorbim.❞

❝Aș vrea să îmi spună ceva și să mă facă să explodez. Doar așa aș avea curajul să îi spun tot ceea ce cred despre el în față.❞

❝Respir fără să trăiesc, mă mișc fără să funcționez, joc teatru fără să simt.❞

❝— Nimeni nu are nevoie de cadouri. Dar e plăcut să le primim, nu?❞

❝— La urma urmei, ești prima fată pe care am sărutat-o.❞

❝Uneori am impresia că sunt reîncarnarea unei găini.❞

❝Sunt fricoasă atunci când vine vorba despre orice schimbare în viața mea. Totuși, le caut în mod constant. De parcă aș fi dependentă de ele. De parcă aș avea nevoie ca drumul meu să fie plin de surprize și lung, fără nicip pauză, altfel aș pieri. Însă...Dacă chiar așa este...Atunci de ce stau pe loc acum?❞

❝De ce pot vedea aceste detalii? De ce pot vedea toate detaliile oricărui lucru, dar nu și detaliile chipului unui om?❞

❝Alt motiv care mă irită la culme. Alt motiv care mă dace să urăsc că sunt Aaro Parker. Nu pot încălca nicio lege. Nu pot conduce cu viteză. Nu pot să fiu un exemplu negativ. Nu pot greși. Altfel voi fi terfelit în public până când cariera mea va ajunge la gunoi, așa cum mulți își doresc fără ca eu să am habar.❞

❝Îl sărut pentru că are nevoie de asta? Sau îl sărut pentru că eu am nevoie de asta?❞

❝Sunt acoperită de un trup bărbătesc superb, cu un parfum mirobolant, care mă înconjoară ca o aură protectoare, dar pe care o simt ca pe o închisoare.❞