marți, 29 august 2023

Dragostea n-a murit de Ashley Poston

 Din când în când, avem nevoie și de lecturi mai ușoare, care să nu necesite mult timp de lectură și care să reprezinte o modalitate plăcută de relaxare, la finalul unei zile pline.

Dragostea n-a murit reprezintă exact acel gen de lectură pe care să o savurezi la finalul unei zile pline.

Această carte este o lectură simplă, ce poate fi perfectă pentru cineva care își dorește o pauză de la cărțile pline de detalii sau a căror acțiune înaintează mai lent.


Despre ce este vorba în Dragostea n-a murit?

Cartea prezintă o poveste de dragoste mai puțin obișnuită dintre două personaje care, în aparență, nu au niciun lucru în comun. Deși interacțiunea dintre protagoniști pare imposibilă, cei doi reușesc să facă ceea ce, în esență, pare imposibil.

Florence Day este o tânără ambițioasă, însă neîncrezătoare în propriile puteri. Are tendința să refuze ajutorul, fiind o persoană mult prea independentă pentru binele propriu. Totodată, Florence fuge de trecutul ei, trecut brăzdat de răni produse de o persoană în care tânăra protagonistă și-a pus toată încrederea și care, la final, se dovedește a fi cea care îi trădează încrederea tinerei protagoniste.

Benji Ben Andor se remarcă drept un tip special din toate punctele de vedere. Este un personaj fermecător, însă care nu se folosește de farmecul său pentru a obține ceea ce vrea. Spre deosebire de alți protagoniști masculini, Benji este un personaj sufletist și sensibil, calități pe care nu se ferește din a le accentua în fața celor din jurul său.



Ce mi-a plăcut

Abilitatea speciaa lui Florence

Consider că abilitatea lui Florence dă o notă de unicitate întregii cărți. A fost ceva neașteptat, însă, din punctul meu de vedere, a fost ceva plăcut, care a oferit dinamică lecturii. Pentru mine a fost un element neașteptat, care a ajutat la conturarea personajului Florence, dar și la relația dintre ea și Benji, celălalt protagonist.


Ce nu mi-a plăcut

Atitudinea familiei față de Florence

Familia lui Florence mi-a lăsat impresia că nu e foarte deschisă să o înțeleagă pe Florence și deciziile luate de aceasta în trecut. Alice cu precădere. În afară de Carver, care încearcă să discute cu Florence și să o susțină, nimeni nu prea pare să fie alături de ea. Nu de la început, cel puțin.


Perspectiva masculină

Mi-ar fi plăcut să văd câteva capitole din perspectiva lui Benji. Cred că ar fi fost drăguț să vedem puțin lucrurile și din punctul de vedere al personajului masculin deși, o mare bucată din carte, Benji se află într-o situație delicată și mai greu de portretizat.



Verdict final

În final, am să ofer acestei cărți 4 steluțe din 5. A fost o lectură plăcută, care s-a parcurs rapid și care a îmbinat anumite elemente mai puțin întâlnite. 


Cui recomand cartea

Recomand acestă lectură tuturor celor care își doresc ceva ușor de citit, o lectură frumoasă, care să nu necesite foarte mult efor în lectură și care să nu conțină prea multe detalii care să încarce mintea cititorului.



Bonus: Citate care m-au atras


Pentru că, dacă bagi mâna în foc de prea multe ori, înveți că nu te alegi decât cu o mână arsă.

Regretam doar că eram genul de fată care să se îndrăgostească de unul ca el.

Cum puteau doi oameni să se reconcilieze și să aibă încredere unul în altul, când fiecare se îndrăgostise de minciunile pe care i le spusese celălalt?

Fiindcă iubirea ca în romane nu există decât pentru câțiva norocoși precum părinții ei, care fuseseră excepția de la regulă, nu regula în sine.

Dragostea era ceva rar și era trecătoare, te urca pe culmi pentru scrută vreme, pentru ca apoi, după ce pleacă, să te lase gol pe dinăuntru, rămânând să-ți petreci restul vieții în căutarea acelui sentiment. O amintire falsă, prea bună ca să fie adevărată.

Chiar și după o sută de ani, după ce mi-aș fi șters din minte totul despre el, tot l-aș fi recunoscut.

Universul îmi spunea că nu puteam să uit. Că dacă dragostea era adevărată, ea era totodată o minciună. Fiindcă fusesem fericită atunci, fericită o dată, dar nu fericită pentru totdeauna. Fiindcă aceea nu era povestea mea. Fiindcă nici măcar poveștile mele nu erau ale mele.

Mi-era ciudă că plângeam ori de câte ori eram furioasă, supărată sau agasată. Mi-era ciudă că plângeam la cea mai ușoară emoție. Detestam să mă simt neajutorată.

Voiam să plec cât mai departe de Lee Marlow și de cuvintele lui. Voiam să fug de amintirea lui. De tot ce înseamnă el, fiindcă îmi amintea că numai eu fusesem de vină.

Îmi simțeam inima ca și cum abia fusese zdrobită, împrăștiindu-se peste tot, cu cioburile tăioase coborându-mi adânc în stomac, ca o durere proaspăt trezită.

Noi, familia Day, lucram cu moartea așa cum contabili lucrează cu banii, iar avocații cu taxele.

Toată lumea spune că, atunci când se năștea un Day, acesta deja purta haine de înmormântare. Noi tratam moartea sărbătorind-o în felul în care ceilalți oameni sărbătoreau doar viața.

Și ar fi spus asta gândindu-se că muzica în sine era o bătaie a inimii, iar, fără câteva melodii bune, moartea nu era o despărțire reușită.

Timp de zece ani, mă mutasem dintr-un apartament în altul, vânând o poveste de dragoste care nu era a mea, încercând să fiu excepția în loc să fiu regula, și tot ce găsisem iar și iar fusese inima frântă, fusese singurătatea.

Și numai pentru o secundă încă o secundă mi-am dorit să fiu acea Florence și să trăiesc din nou în acel răstimp.

Oare junghiul acela dureros precum o înțepătură de pumnal avea să se transforme, încetul cu încetul, într-o fulgerare trecătoare de durere, așa cum simțeai atunci când te tăiai la deget în muchia unei coli de hârtie? Oare jalea avea să dispară cândva, sau oare avea să rămână în suflet pentru totdeauna? Și dacă nu dispărea, oare avea să stea mereu dincolo de suprafață, pândind în felul în care numai ea, jalea, putea s-o facă.

Jalea era exact opusul: plină, grea, având puterea de a te îneca, fiindcă ea nu era absența a tot ceea ce pierduseși, ci era punctul culminant al tuturor acelor lucruri dragoste, fericire, cu toate nuanțele lor dulci-amărui strâns legate între ele, ca un ghem încărcat de ață.

Aș fi vrut să-i spun că nu durea pe vecie.

Pentru că, dacă exista vreun lucru mai puternic decât însăși moartea, acela era dragostea adevărată, de netăgăduit.

Acum era ca și cum el m-ar fi privit cu adevărat și ar fi vrut să mă cunoască pe mine și viața asta ciudată pe care o duceam. Fără minciuni, fără ficțiune doar acel mic secret straniu pe care nu-l știa nimeni.

Eram nebună și nu făceam decât să mă rănesc pe mine însămi, fiindcă, dacă știam ceva despre moarte, era faptul că despărțirile de fantome erau mai grele decât cele de trupurile neînsuflețite.

Fiindcă singurătatea era acel gen de fantomă care te bântuia mult timp după ce mureai. Stătea lângă mormântul tău, unde nu mai exista decât un nume solitar, cioplit în marmură. Stătea lângă urna ta. Era vântul care îți purta cenușa după ce nimeni nu-ți revendicase trupul.

Cred că dacă fiecare dintre noi și-ar găsi marea iubire, lumea n-ar fi un loc atât de rău în cea mai mare parte a timpului, nu?

Eram obișnuită să-mi compartimentez viața, dar acum compartimentele se amestecau și făceau să mă doară sufletul.

Deci, cum vine asta? Crezi în dragoste, dar nu în ceea ce te privește? Crezi în romantism, în marile gesturi romantice și în finalurile fericite, dar consideri că există ceva fundamental în neregulă cu tine, astfel încât tu nu meriți să ai parte de toate astea?

Acum mă temeam că tristețea din sufletul meu absorbea liniștea ca un burete. Cu fiecare răsuflare, mă simțeam tot mai grea. Liniștea nu mai era blândă, ci împietrită.

Istoriile legate de familia noastră nu sunt un roman horror, gotic, ci o poveste de dragoste.

Eu, una, nu mă gândisem niciodată niciodată la mine însămi, la povestea mea, la viață, decât ca la o carte plictisitoare, depozitată pe raftul unei biblioteci anoste dintr-un oraș anost.

Poate că eram o familie îmbrăcată în negru, dar viața noastră era plină de lumină, de speranță și de veselie.

Istoriile despre familia mea erau un soi de magie, o poveste de dragoste pe care nu credeam că Lee o înțelesese vreodată.

Nimic nu e ca zgomotul cerului care-ți scutură oasele, știi? Te face să simți că ești viu! Îți amintești că ești mai mult decât piele și sânge, că mai ai și oase pe dedesubt. Material dur. Ascultă, numai, cum cântă cerul, scumpete!

Dragostea înseamnă ceva ce se plasa între acele două extreme, un moment în timp când două persoane există chiar în aceeași clipă, în același loc din univers.

Nu pentru că aș fi avut nevoie să-mi dovedesc că dragostea aceea există bineînțeles că există —, ci pentru că speram s-o găsesc. Speram să fiu excepția de la regula care mi-o formulasem în minte.

Romantismul nu e o cursă de viteză. Florence, ci un maraton.

Pentru că poveștile cu fantome erau povești de dragoste despre aici și atunci, acum și cândva, despre clipe de fericire și despre momente ale căror vibrații se păstrau prin curgerea timpului, multă vreme după ce se consumaseră. Erau povești care te învățau că dragostea nu ținea de timp, ci de sincronizare.










miercuri, 23 august 2023

Vendetta - A mea, volumul I de Florentina Pandelea

Deși nu pot să mă declar fană a cărților fantasy, din când în când îmi place să mai experimentez și cu acest gen.

Drept și prin urmare, azi o să mă abat de la rutina cărților romance și o să discut despre o carte fantasy, a cărei autoare este româncă.

Precizez că acesta este primul volum al seriei Vendetta, o serie care, după părerea mea, merită o șansă.


Despre ce este vorba în Vendetta – A mea?

Cartea îi are în centru pe Morrigan și Kaleb, doi tineri care încearcă să restituie dreptatea într-o lume imorală și lipsită de scrupule.

Morrigan Viperidae este o răzbunătoare, dornică să stabilească dreptatea în ceea ce privește moartea unor membrii importanți ai familiei sale. Sub armura impenetrabilă pe care o afișează, în inima lui Morrigan se ascunde o fire plăpândă. În unele momente, Morrigan acționează impulsiv, dorindu-și mai mult decât poate să ducă.

Kaleb Derkomai este un tânăr misterios, care apără cu tărie tot ceea ce consideră că îi aparține. Kaleb afișează două trăsături pe care le alterează cu rapiditate. Uneori se comportă într-un fel posesiv, alteori se comportă precum un adevărat domn. Datorită felului impulsiv în care ia anumite decizii. Kaleb poate fi văzut drept o persoană în care nu poți să ai încredere.


Ce mi-a plăcut

Capitolele scurte

Dat fiind faptul că vorbim despre o carte fantasy, este de așteptat să aibă destul de multe detalii. Din acest punct de vedere, capitolele scurte reprezintă un avantaj. Deoarece capitolele nu se întind pe o durată foarte mare de timp, detaliile prezentate în fiecare capitol sunt ușor de urmărit, fapt ce ajută la evitarea confuziilor.


Perspectiva masculină

Mi-a plăcut faptul că am avut parte de perspectiva masculină deoarece mi se pare că aceasta vine ca o completare a perspectivei lui Morrigan și a poveștii acesteia, lucrul care aduce un plus poveștii acesteia.


Construcția personajelor

Deși cartea predispune de o multitudine de personaje, toate acestea sunt construite complex. Apariția lor este una naturală, iar felul în care acestea se prezintă sau apar în carte nu îngreunează deloc continuitatea acțiunii.


Ce nu mi-a plăcut

Încăpățânarea lui Morrigan

Cred cu tărie că viața lui Morrigan ar fi fost mult mai ușoară dacă ar fi fost mai puțin încăpățânată și ar fi acceptat cu mai mare ușurință ajutorul celor din jurul ei. Sau măcar ajutorul lui Kaleb. Înțeleg de ce e atât de reticentă în ceea ce privește oamenii din jurul ei, însă cred că anumite persoane din anturajul ei ar putea fi de încredere.


Verdict final

Deși nu este genul de carte pe care aș citi-o la mod general, primul volum al seriei Vendetta primește 4 steluțe din 5 și precizarea că uneori e o idee bună să citești și cărți pe care, la mod general nu le-ai citi la mod general deoarece nu știi niciodată când ai putea să rămâi plăcut surprins.


Cui recomand acestă carte

În primul rând, recomand această carte iubitorilor de fantasy. Această serie este clar destinată pentru voi.

În al doilea rând, recomand această lectură și celor care vor ceva nou, dar și celor care vor să iasă din zona lor de confort în ceea ce privește lectura.


Bonus: Citate care mi-au atras atenția

Șoptește tentant, de parcă mă cheamă Lucifer să mă distrez cu el în străfundul Iadului, iar eu sunt atât de hipnotizată, încât aș fi în stare să accept.❞

Atunci când tăcerea și singurătatea sunt atât de apăsătoare, încât vor să mă sufoce.❞

Dacă tot a venit timpul să dansez cu diavolul, măcar să mă las așteptată.❞

Glasul îmi tremură și ochii mă ustură. De ce credeam că voi îmbrățișa moartea cu zâmbetul pe buze? Chiar speram să-mi fie atât de ușor s-o accept?❞

Dar cum aș putea să plec, când inima începe să-mi țipe în piept să mă întorc?❞

Această casă își va construi alte amintiri cu el. Unele mai dulci, alele veninoase.❞

Iubesc felul în care mă face să simt.

Urăsc faptul că el e acela care mă face să simt.❞

Nimeni de acasă nu mă mai vrea. Nici eu nu m-aș mai fi vrut în locul lor.❞

Doar că tăcerile dintre noi sunt palpabile și se consumă fiecare bucată de răbdare cu fiecare minut parcurs împreună.❞

Acum nu știu ce căutăm împreună. El vrea totul, eu îmi doresc libertate. El spune că mai vrea pe mine, eu cred că aș muri dacă l-aș avea pe el. El pozează în inocență, eu știu că noi nu ne-am bucura niciodată de un asemenea sentiment.❞

Strâng din pleoape și îmi mușc buza de jos, amintindu-mi cum s-a simțit, pielea lui sub atingerea mea. E totul prea puternic. Mă consumă dorința pentru el așa cum nu îmi pot imagina.❞

Niciodată nu o să pot fi normală și ar trebui să accept că sunt atrasă inevitabil de tot ce e negativ.❞

Lacrimile vor da naștere unor întrebări la care nu vreau să răspund.❞

Întreb tentant, mieros, precum Lucifer care a manipulat-o pe Eva și observ cum pleoapele îi cad peste ochi și lasă capul plecat.❞

Fetele dansează, bărbații consumă alcool, muzica bubuie și totuși e o liniște sinistră, în care toată lumea gândește.❞

Sunt conștientă de limita dintre lumină și întuneric, însă unii oameni sunt alergici la lumină. Eu sunt unul dintre ei.❞

Port păcatele părinților mei.❞

Ăsta e blestemul fiecărui copil. Să care în spate blestemele, acțiunile și problemele rămase de la părinți. Nu mă tem. Nu mă ascund.❞

Nu înțeleg de ce nu îmi e teamă de moarte. Îmi e teamă doar de durerea celor pe care-i iubesc,de vina care m-ar putea cuprinde dacă-i rănesc.❞

Moartea e doar un pas. O scară. Un infinit de posibilități necunoscute. Însă nu mă tem de necunoscut. Ci de o viață în singurătate, fără familie și fără să cunosc iubirea.❞

Sunt răpusă de atingerile lui. Mă subjugă prin privirea dominantă. Dar eu nu sunt femeia lui.❞

❝— Există o diferență. A fi femeia cuiva înseamnă ca acea femeie să se definească prin persoana care o deține. Pe mine nu mă definește Kaleb.❞

Eu sunt eu. Ce-am adunat în sinea mea îmi aparține. Ce-am devenit și ce voi face de acum, îmi aparțin. Ce-am fost și greșelile săvârșite, îmi aparțin. Eu sunt definită prin numele pe care-l port, prin trecutul strămoșilor mei și prin faptele pe care o să le fac de acum.❞

❝— Pentru cei iubiți, sunt capabilă să cobor în străfundul Iadului și să-l cuceresc.❞

Doar că eu iubesc mirosul de sânge și răceala armelor. M-am născut pentru război.❞

Poate e mai puternic decât mine în luptă. Poate că îl vedeam capabil să mă ucidă. Încă mai cred asta. Dar acum are nevoie de mine și de partea de putere. Dacă eu sunt veninul viperei, el e dragonul continuu înfometat după putere și bani.❞

Cele nouă cercuri ale infernului se văd destul de clar, colorat și detaliat pe spatele meu. Fiindcă noi am trecut prin Iad și oricine va vrea să intre în familia noastră va trebui să să-l înțeleagă și să-l accepte, iar cei care ne vor trăda vor trece prin chinurile cărui cerc aparține.❞

Sunt demonul cu chip de înger ce-și poartă cele nouă cercuri ale Iadului pe spate. Acest tatuaj îl avea și tata. Și tatăl lui. Și tatăl tatălui său. Și nicio femeie. Doar eu.❞

Zâmbesc când buzele lui ating interiorul încheieturii mâini mele. Furia și dorința de răzbunare se zbat în mine în momentul în care căldura buzelor lui îmi ricoșează în piele.❞

Privirea sa pătrunzătoare încearcă să ajungă până în adâncul ființei mele, dar se blochează la suprafața retinei, deoarece secretele îmi sunt sufocate sub mii de visuri neîmplinite și milioane de motive de răzbunare.❞

Sunt a nimănui și trebuie să fiu cucerită, acesta este mesajul pe care-l transmit.❞

Poate că vipera este emblema clanului meu, dar șarpele din fața mea nu fac parte din familia pe care tata a conturat-o.❞

Îmi e greu să mă simt ca o intrusă, atunci când emoțiile mele sunt moarte și îngropate pe rândul nouă, coloana șapte, în dreptul unui diavol cu coarnele rupte și privirea blândă. Privirea blândă a ajuns să fie folosită pe post de mască, iar coarnele au crescut și s-au îndreptat spre cer, însă nimeni nu le-a rupt, fiindcă nimeni nu mi le-a văzut.❞

Sunt un copil maturizat tardiv ce iubește ca un adult în ultima zi de viață.❞

❝— Sunt un tiran cu oamenii care-mi rănesc persoanele dragi. De fapt, sunt mai degrabă un diavol ce iubește să tortureze.❞

❝— Nu suntem noi vinovați de demonii trecuți.❞

Vreau să plec, fiindcă răni adânci au început să supureze și nu știu cât mai pot rezista în mirosul acela de putreziciune.❞

E ceea ce îmi doresc și, în același timp, e teama mea cea mare.❞

Zâmbetul meu ar putea îndulci și lămâile, iar ochii ei m-ar putea ucide. Păcat că sunt de mult moartă.❞

Dorința dragonului e ca mereu să aibă cele mai scumpe lucruri. Și, dacă nu și le permite, va face orice e necesar să le obțină.❞

Kaleb e și va fi mereu doar pentru el. Așa sunt dragonii. Iubesc giuvaierele, le posedă,dar niciodată nu va aparține cuiva.❞

Momentan eu sunt nestemata lui, mă prețuiește și mă protejează, mă vrea doar a lui, fiindcă sunt dorită de alții, însă toate acestea vor rezista până va apărea o piatră mai frumoasă, mai bine șlefuită, mai ușor de purtat, apoi voi fi aruncată în vistieria plină de comori și uitată printre celelalte lucruri folosite.❞

Până și mintea a realizat că eu sunt femeia unui singur bărbat. Nu aș putea să las pe altcineva să mă dezgolească astfel.❞

El e edenul și infernul meu. Liniștea și zgomotul. Pacea și războiul. Iubirea și ura.❞

El chiar e întruchiparea dragonului, iar eu, bijuteria pe care o așează la gât și-o expune pentru ochii tuturor.❞

Pentru că el ucide pe toți cei care îi ating comoara. Iar acum eu sunt comoara lui.❞

Dar eu trebuie să îngrop acea bucată de mine, ce tinde spre normal. Eu nu sunt normală. El nu este ceea ce pate fi definit ca normal. Noi nu vom fi niciodată ceea ce vedem în filme ca un cuplu de vis. Noi nu ne iubim și nu ne definim prin această emoție.❞

Să ai oameni apropiați nu te face mai puternic. Din contră. Faptul că te încrezi în ceilalți în privința siguranței tale te face vulnerabil și ușor de strivit.❞

Acum, dar chiar și mai devreme sau în oricare moment al vieții de până în această clipă, e binevenită moartea. Va fi, în sfârșit, liniște. O lacrimă îmi curge pe obrazul stâng și zâmbesc. Liniște. Nicio iluzie, nicio greșeală, nicio vină sau nefericire.❞

Nu e nimic mai presupus de nestemată. Nimic nu apără dragonul mai puternic așa cum o face pentru inima lui.❞

Nu-mi pot pierde regina. Dragonul slujește o singură femeie. Dacă nu o s-o mai am...O să fiu fără scop, sălbatic și neîndurător. O să mă pierd pe mine în detrimentul dorinței de putere, distrugând totul în jur.❞

Dragonul are grijă doar de inima lui.❞

Va trebui s-o protejez mai mult decât pe mine însumi. Trebuie să o așez pe tron și să o las să conducă, ferind-o de pericol, fiindcă dacă ea moare, eu sunt pierdut.❞

Vine o vreme când ai impresia că le știi pe toate, că ai trecut prin atâtea, încât nimic nu te poate surprinde. Și nu ai cum să contrazici trecutul, nici să-l modifici, chiar să-l exagerezi. Este ceea ce este. Un fapt concret, simțit, văzut, trăit. Astfel, că devii mai relaxat cu tine însuți și îți permiți să crezi că viața nu mai are cu ce să te întâmpine, doar că niciodată să nu spui niciodată...❞

❝— Eu sunt pionul tău. Ups...Mai bine spus sunt regina ce trebuie sacrificată pentru rege, fiindcă așa e în șah, nu?❞

❝— Nu am nevoie de o regină fără regat ca să revendic un tron al nimănui.❞

Dacă i-aș putea fura inima, atunci dragonul ar fi al meu.❞

❝— Nu există moarte pentru tine alături de mine.❞

❝— Dacă nu îți dorești cu adevărat, nu ar trebui să faci nimic.❞

Secret și minciuni, furtuni și apusuri, oameni și zile, atâtea câte am văzut și am învățat m-au determinat să nu-mi dezvălui niciodată calea și mereu să păstrez pentru mine un secret, o minciună, un om, o amintire și-o zi. Cel puțin câte una din toate am ascunse în suflet pentru momentele critice în care viața îmi scapă printre degete și nu pot așeza balanța în echilibru perfect în favoarea tuturor celor pe care îi iubesc.❞

Iubesc în stilul propriu, acela în care știu cum să vânez tot ce strică pacea celor dragi.❞

❝— Eu te asigur că o să rămân în viață și o să rânjesc peste cadavrele tuturor celor care m-au trădat.❞

 O să fac pact cu Diavolul și o să cuceresc Iadul pentru el.❞

Iar el e la fel de periculos ca păcatul. Nu mai sunt rațională în preajma lui.❞

Furăm bucăți din noi și le înghițim cu un egoism înfiorător. Și, cu cât luăm mai mult, cu atât vrem să mușcăm și mai adânc.❞

Îl vreau în întregime în mine, să-mi pulseze în trup, să-mi curgă în vene și să-mi crească în mine.❞

Regatul meu poate pieri și tot nu aș simți golul și teama care mă cuprind când îi descopăr privirea.❞

❝— Ai grijă, Kaleb. Dacă nu-ți sacrifici regina cum trebuie, aceasta o să vină după tine și o să-ți revendice sufletul.❞

Crede că vreau să-i iau tronul, dar se înșală. Nu vreau responsabilitatea regatului. Vreau puterea. Și puterea este ea.❞

Sunt stăpâna tuturor și ar trebui să plece capul înaintea mea.❞

Am nevoie de tot sângele rece din lume ca să obțin tot ceea ce-mi doresc.❞

Sunt atât de egoistă, atât de întunecată și parșivă, încât nu-i permit trecerea în neființă.❞

M-am mutat în palatul meu, pregătită să-mi conduc Regatul de pe tronul care e așezat pe un munte de cadavre.❞

Iubesc aroma sângelui fierbinte pe buzele mele.❞

Mă distruge nesiguranța din interior și îmi taie aripile.❞

Îl mint pe el, sperând să mă pot minți pe mine.❞

Pornesc pe drumul spre casă de mână cu un băiat care îmi promit multe, în care nu știu cât de multă răbdare să investesc, dar pe care știu că-l iubesc.❞

❝— Opțiunile apar atunci când verigile slabe se văd.❞

Nu știu ce văd cei din jur și nici nu îmi pasă, fiindcă știu ce văd eu când privesc în ochii lui. Mă văd pe mine, mai frumoasă și mai puternică decât am fost vreodată.❞

Zâmbesc și eu în fața ei, fiindcă nu știe, dar ea va fi mereu talismanul care mă va conduce pe drumul corect.❞

❝— Ești femeia unui singur bărbat, dar ești conducătoarea tuturor. Nu uita asta, Morrigan!❞

Clar e un înger coborât din cer și a luat trupul unui muritor de rând.❞

Îi zâmbesc calmă și mă apropii să-i sărut obrazul. Sărutul lui Iuda.❞

Nu am o armă. Nici nu e necesară una. Am lângă mine singurii oamenii de care am nevoie pentru a cuceri lumea.❞

Probabil sunt și progenitura lui Lucifer, fiindcă îmi place tare mult să mă bălăcesc în păcat și să mă joc cu focul.❞

Sufletul meu nu mai poate suporta niciun adio, fiindcă o să mă pierd pe mine definitiv și atunci...Ce voi lăsa în urma mea va fi doar cenușa unei lumi care putea să fie.❞

Șoapta mea se pierde printre respirațiile lui regulate. Se lovește de-un zid înghețat și moare la picioarele sale.❞

Dragostea noastră a fost puternică, indestructibilă și a ars sub cel mai fierbinte foc ce-a existat vreodată.❞

Sufletul meu nu-mi aparține. El este compartimentat în persoanele speciale din viața mea, iar eu trebuie să le apăr pe ele cu orice preț ca să nu mă pierd definitiv pe mine.❞

Un gând, o emoție, o minciună și-un secret întotdeauna vor fi pentru mine.❞

...doar că eu sunt o târfă egoistă care nu vrea să piardă și iubește să dețină puterea, să se joace știind că ține în pumn soarta întregii omeniri.❞

Conștientizarea faptului că nu o să mai fiu privită astfel de către Kaleb îmi zdruncină pereții pe care i-am ridicat vrând să-mi construiesc un palat. Ce e un regat fără regele lui? Încep să aflu, căci al meu a început deja să se prăbușească.❞

Iubirea doare. Iubirea usucă și schimbă. Modifică și tratează. Iubirea e mai rea decât veninul. Nu are leac. Și, din iubire pentru fratele meu, am ajuns astfel. O să continui pe același drum pustiu și înghețat, fiindcă tot pierd iubiri. Și adun deșertăciune.❞

❝— Ai grijă ce șarpe ții la pieptul tău, Morrigan, că nu toți sunt de casă.❞

Te joci cu Dracul, ajungi să te arzi diavolește.❞

Câți oameni trebuie să moară ca să pot trăi eu?❞

Vina îmi erodează fiecare zid după care îmi alungam temerile și nesiguranțele, lăsându-mă dezbrăcată înaintea mea. Sunt atât de mică și slabă. Nimic din ce arăt celorlalți nu se află înăuntrul meu. Sunt plină de arsura temerilor și cicatricile frustrărilor. Și sunt singură.❞

Dar el nu știe nimic de mine. A încetat inima în el după metalul care aproape a ucis-o. A înghețat iubirea mea și acum am rămas singură. E greu fără ea.❞

Mă privește așa cum un dragon își admiră munții de aur. Ca și cum s-ar cu greutatea metalului.❞

Să mai simt o ultimă fărâmă de iubire iluzorie înainte să sting urma de foc ce mai pâlpâie în mine.❞

❝— Ești a mea, Morrigan. Indiferent de locul în care te vei afla, să nu uiți niciodată că îmi aparții.❞

Îl pot distruge, fără să-l mai pot repara. Prefer să pierd toate luptele, dacă la finalul răzbunării o să fiu de mână cu el, câștigători.

În fiecare dintre noi există un mic diavol care te îndeamnă să riști, să guști, să încerci măcar o dată. Diavolul din mine l-a cerut constant pe el. Și l-am ascultat.❞

Ardem și ne stingem împreună, ca apoi să începem să ardem din nou, dar asta nu înseamnă că focul nu se poate aprinde și pentru altcineva.❞

O să schimb lumea și o să îmi las amprenta în existența tuturor celor care vor veni după mine.Mă privește așa cum un dragon își admiră munții de aur. Ca și cum s-ar cu greutatea metalului.❞

Să mai simt o ultimă fărâmă de iubire iluzorie înainte să sting urma de foc ce mai pâlpâie în mine.❞

❝— Ești a mea, Morrigan. Indiferent de locul în care te vei afla, să nu uiți niciodată că îmi aparții.❞

Îl pot distruge, fără să-l mai pot repara. Prefer să pierd toate luptele, dacă la finalul răzbunării o să fiu de mână cu el, câștigători.

În fiecare dintre noi există un mic diavol care te îndeamnă să riști, să guști, să încerci măcar o dată. Diavolul din mine l-a cerut constant pe el. Și l-am ascultat.❞

Ardem și ne stingem împreună, ca apoi să începem să ardem din nou, dar asta nu înseamnă că focul nu se poate aprinde și pentru altcineva.❞

O să schimb lumea și o să îmi las amprenta în existența tuturor celor care vor veni după mine.


































Milionarii de la DreamLand: Intenții Ascunse de Laura Asher

Ca marea majoritate a persoanelor care citesc, sunt atrasă, din diverse motive, de cărțile care au un anumit grad de popularitate în spațiul...