Din când în când, avem nevoie și de lecturi mai ușoare, care să nu necesite mult timp de lectură și care să reprezinte o modalitate plăcută de relaxare, la finalul unei zile pline.
Dragostea n-a murit reprezintă exact acel gen de lectură pe care să o savurezi la finalul unei zile pline.
Această carte este o lectură simplă, ce poate fi perfectă pentru cineva care își dorește o pauză de la cărțile pline de detalii sau a căror acțiune înaintează mai lent.
Despre ce este vorba în Dragostea n-a murit?
Cartea prezintă o poveste de dragoste mai puțin obișnuită dintre două personaje care, în aparență, nu au niciun lucru în comun. Deși interacțiunea dintre protagoniști pare imposibilă, cei doi reușesc să facă ceea ce, în esență, pare imposibil.
Florence Day este o tânără ambițioasă, însă neîncrezătoare în propriile puteri. Are tendința să refuze ajutorul, fiind o persoană mult prea independentă pentru binele propriu. Totodată, Florence fuge de trecutul ei, trecut brăzdat de răni produse de o persoană în care tânăra protagonistă și-a pus toată încrederea și care, la final, se dovedește a fi cea care îi trădează încrederea tinerei protagoniste.
Benji Ben Andor se remarcă drept un tip special din toate punctele de vedere. Este un personaj fermecător, însă care nu se folosește de farmecul său pentru a obține ceea ce vrea. Spre deosebire de alți protagoniști masculini, Benji este un personaj sufletist și sensibil, calități pe care nu se ferește din a le accentua în fața celor din jurul său.
Ce mi-a plăcut
Abilitatea specială a lui Florence
Consider că abilitatea lui Florence dă o notă de unicitate întregii cărți. A fost ceva neașteptat, însă, din punctul meu de vedere, a fost ceva plăcut, care a oferit dinamică lecturii. Pentru mine a fost un element neașteptat, care a ajutat la conturarea personajului Florence, dar și la relația dintre ea și Benji, celălalt protagonist.
Ce nu mi-a plăcut
Atitudinea familiei față de Florence
Familia lui Florence mi-a lăsat impresia că nu e foarte deschisă să o înțeleagă pe Florence și deciziile luate de aceasta în trecut. Alice cu precădere. În afară de Carver, care încearcă să discute cu Florence și să o susțină, nimeni nu prea pare să fie alături de ea. Nu de la început, cel puțin.
Perspectiva masculină
Mi-ar fi plăcut să văd câteva capitole din perspectiva lui Benji. Cred că ar fi fost drăguț să vedem puțin lucrurile și din punctul de vedere al personajului masculin deși, o mare bucată din carte, Benji se află într-o situație delicată și mai greu de portretizat.
Verdict final
În final, am să ofer acestei cărți 4 steluțe din 5. A fost o lectură plăcută, care s-a parcurs rapid și care a îmbinat anumite elemente mai puțin întâlnite.
Cui recomand cartea
Recomand acestă lectură tuturor celor care își doresc ceva ușor de citit, o lectură frumoasă, care să nu necesite foarte mult efor în lectură și care să nu conțină prea multe detalii care să încarce mintea cititorului.
Bonus: Citate care m-au atras
❝Pentru că, dacă bagi mâna în foc de prea multe ori, înveți că nu te alegi decât cu o mână arsă.❞
❝Regretam doar că eram genul de fată care să se îndrăgostească de unul ca el.❞
❝Cum puteau doi oameni să se reconcilieze și să aibă încredere unul în altul, când fiecare se îndrăgostise de minciunile pe care i le spusese celălalt?❞
❝Fiindcă iubirea ca în romane nu există decât pentru câțiva norocoși precum părinții ei, care fuseseră excepția de la regulă, nu regula în sine.❞
❝Dragostea era ceva rar și era trecătoare, te urca pe culmi pentru scrută vreme, pentru ca apoi, după ce pleacă, să te lase gol pe dinăuntru, rămânând să-ți petreci restul vieții în căutarea acelui sentiment. O amintire falsă, prea bună ca să fie adevărată.❞
❝Chiar și după o sută de ani, după ce mi-aș fi șters din minte totul despre el, tot l-aș fi recunoscut.❞
❝Universul îmi spunea că nu puteam să uit. Că dacă dragostea era adevărată, ea era totodată o minciună. Fiindcă fusesem fericită atunci, fericită o dată, dar nu fericită pentru totdeauna. Fiindcă aceea nu era povestea mea. Fiindcă nici măcar poveștile mele nu erau ale mele.❞
❝Mi-era ciudă că plângeam ori de câte ori eram furioasă, supărată sau agasată. Mi-era ciudă că plângeam la cea mai ușoară emoție. Detestam să mă simt neajutorată.❞
❝Voiam să plec cât mai departe de Lee Marlow și de cuvintele lui. Voiam să fug de amintirea lui. De tot ce înseamnă el, fiindcă îmi amintea că numai eu fusesem de vină.❞
❝Îmi simțeam inima ca și cum abia fusese zdrobită, împrăștiindu-se peste tot, cu cioburile tăioase coborându-mi adânc în stomac, ca o durere proaspăt trezită.❞
❝Noi,
familia Day, lucram cu moartea așa cum contabili lucrează cu banii,
iar avocații cu taxele.❞
❝Toată lumea spune că, atunci când se năștea un Day, acesta deja purta haine de înmormântare. Noi tratam moartea sărbătorind-o în felul în care ceilalți oameni sărbătoreau doar viața.❞
❝Și ar fi spus asta gândindu-se că muzica în sine era o bătaie a inimii, iar, fără câteva melodii bune, moartea nu era o despărțire reușită.❞
❝Timp de zece ani, mă mutasem dintr-un apartament în altul, vânând o poveste de dragoste care nu era a mea, încercând să fiu excepția în loc să fiu regula, și tot ce găsisem iar și iar fusese inima frântă, fusese singurătatea.❞
❝Și numai pentru o secundă — încă o secundă — mi-am dorit să fiu acea Florence și să trăiesc din nou în acel răstimp.❞
❝Oare junghiul acela dureros precum o înțepătură de pumnal avea să se transforme, încetul cu încetul, într-o fulgerare trecătoare de durere, așa cum simțeai atunci când te tăiai la deget în muchia unei coli de hârtie? Oare jalea avea să dispară cândva, sau oare avea să rămână în suflet pentru totdeauna? Și dacă nu dispărea, oare avea să stea mereu dincolo de suprafață, pândind în felul în care numai ea, jalea, putea s-o facă.❞
❝Jalea era exact opusul: plină, grea, având puterea de a te îneca, fiindcă ea nu era absența a tot ceea ce pierduseși, ci era punctul culminant al tuturor acelor lucruri — dragoste, fericire, cu toate nuanțele lor dulci-amărui — strâns legate între ele, ca un ghem încărcat de ață.❞
❝Aș fi vrut să-i spun că nu durea pe vecie.❞
❝Pentru că, dacă exista vreun lucru mai puternic decât însăși moartea, acela era dragostea adevărată, de netăgăduit.❞
❝Acum era ca și cum el m-ar fi privit cu adevărat și ar fi vrut să mă cunoască pe mine și viața asta ciudată pe care o duceam. Fără minciuni, fără ficțiune — doar acel mic secret straniu pe care nu-l știa nimeni.❞
❝Eram nebună și nu făceam decât să mă rănesc pe mine însămi, fiindcă, dacă știam ceva despre moarte, era faptul că despărțirile de fantome erau mai grele decât cele de trupurile neînsuflețite.❞
❝Fiindcă singurătatea era acel gen de fantomă care te bântuia mult timp după ce mureai. Stătea lângă mormântul tău, unde nu mai exista decât un nume solitar, cioplit în marmură. Stătea lângă urna ta. Era vântul care îți purta cenușa după ce nimeni nu-ți revendicase trupul.❞
❝— Cred că dacă fiecare dintre noi și-ar găsi marea iubire, lumea n-ar fi un loc atât de rău în cea mai mare parte a timpului, nu?❞
❝Eram obișnuită să-mi compartimentez viața, dar acum compartimentele se amestecau și făceau să mă doară sufletul.❞
❝— Deci, cum vine asta? Crezi în dragoste, dar nu în ceea ce te privește? Crezi în romantism, în marile gesturi romantice și în finalurile fericite, dar consideri că există ceva fundamental în neregulă cu tine, astfel încât tu nu meriți să ai parte de toate astea?❞❝Acum mă temeam că tristețea din sufletul meu absorbea liniștea ca un burete. Cu fiecare răsuflare, mă simțeam tot mai grea. Liniștea nu mai era blândă, ci împietrită.❞
❝—
Istoriile
legate de familia noastră nu sunt un roman horror, gotic, ci o
poveste de dragoste.❞
❝Eu, una, nu mă gândisem niciodată niciodată la mine însămi, la povestea mea, la viață, decât ca la o carte plictisitoare, depozitată pe raftul unei biblioteci anoste dintr-un oraș anost.❞
❝Poate că eram o familie îmbrăcată în negru, dar viața noastră era plină de lumină, de speranță și de veselie.❞
❝Istoriile despre familia mea erau un soi de magie, o poveste de dragoste pe care nu credeam că Lee o înțelesese vreodată.❞
❝— Nimic nu e ca zgomotul cerului care-ți scutură oasele, știi? Te face să simți că ești viu! Îți amintești că ești mai mult decât piele și sânge, că mai ai și oase pe dedesubt. Material dur. Ascultă, numai, cum cântă cerul, scumpete!❞
❝Dragostea înseamnă ceva ce se plasa între acele două extreme, un moment în timp când două persoane există chiar în aceeași clipă, în același loc din univers.❞
❝Nu pentru că aș fi avut nevoie să-mi dovedesc că dragostea aceea există — bineînțeles că există —, ci pentru că speram s-o găsesc. Speram să fiu excepția de la regula care mi-o formulasem în minte.❞
❝— Romantismul nu e o cursă de viteză. Florence, ci un maraton.❞
❝Pentru că poveștile cu fantome erau povești de dragoste despre aici și atunci, acum și cândva, despre clipe de fericire și despre momente ale căror vibrații se păstrau prin curgerea timpului, multă vreme după ce se consumaseră. Erau povești care te învățau că dragostea nu ținea de timp, ci de sincronizare.❞