duminică, 24 septembrie 2023

Te rog, nu mă iubi de Vi Keeland

Cred că fiecare dintre noi are unul sau mai mulți autori preferați, atât când vine vorba de autori străini, dar și când vine vorba de autori români.

În categoria autorilor străini, printre preferații mei se numără Vi Keeland, a cărei cărți mă suprind de fiecare dată.

Azi o să vorbesc despre Te rog, nu mă iubi, cea mai recentă carte pe care am citit-o din numărul mare de cărți al autoarei.

Despre ce este vorba în Te rog, nu mă iubi?

Povestea prezintă o rivalitate la muncă între două personaje perseverente și determinate să arate tot ceea ce au mai bun. Tensiunea e clar prezentă însă, pe parcurs această tensiune se schimbă, cei doi realizând că munca s-ar putea să nu fie singurul lucru care îi leagă.

Annalise O’Neil este o tânără organizată și foarte ambițioasă. Crede în dragoste chiar dacă a avut o experiență romantică neplăcută și speră ca la un moment dat să găsească un băiat care să o trateze așa cum merită să fie tratată. Totuși, până să își găsească alesul, Annalise se preocupă de jobul ei, pe care îl tratează cu mare seriozitate.

Bennett Fox pare genul de bărbat arogant, care nu își dorește relații pe termen lung datorită unor experiențe neplăcute din trecutul său. Deși dă impresia unui tip neserios, Bennett își ia jobul în serios și se preocupă de tot ceea ce îi este acordat în cadrul locului său de muncă.


Ce mi-a plăcut

Relația Annalise – Bennett

Relația dintre cei doi este una destul de complexă, presărată cu suișuri și coborâșuri, dar și umbrită de trecutul sumbru al lui Bennett. Sunt puse în lumină și diferențele și asemănările dintre cei doi, astfel încât se accentuează faptul că, uneori, chiar și cele mai diferite persoane pot să aibă parte de ceva frumos, în final.


Dubla perspectivă

Sunt de părere că această dublă perspectivă ajută la conturarea personajelor și a relației dintre ei. În aceeași măsură, dubla perspectivă ajută la conturarea poveștii celor doi. Prin intermediul perspectivei feminine aflăm povestea lui Annalise așa cum a simțit-o ea, iar prin intermediul perspectivei masculine se dezvăluie povestea de viață a lui Bennett.


Ce nu mi-a plăcut

Jurnalul lui Sophie

Mi-ar fi plăcut să se dezvăluie mai multe pagini din povestea ei. Mi se pare că ar fi fost foarte bine primite mai multe detalii referitoare la ea, la legătura dintre ea și Bennett, la situația ei familială.


Verdict final

Din partea mea, această carte primește 5 steluțe din 5. A fost o lectură plăcută, o poveste de dragoste frumoasă, fără prea multe complicații sau detalii foarte complexe.

 

Cui recomand cartea

Recomand această lectură celor care își doresc să citească o carte cu o acțiune nu prea complicată, un romance drăguț și care să poată fi parcurs destul de rapid.



Bonus: Citate care mi-au atras atenția

❝Or asta mă enerva la culme. De fiecare dată când mă surprindeam eu ochii în direcția ei, mă uitam în altă parte, stăpânindu-mi furia pentru lipsa de judecată de moment.❞

Dar nu este cu adevărat personajul negativ care se crede el a fi și, din când în când, iese la iveală prințul din el. Iar când se întâmplă asta, latră și mai tare. ❞

Nu știu de ce, dar cred că se teme să scoată prea mult la iveală prințul din el, ca să nu fie rănit.❞

❝Dacă nu l-aș fi cunoscut mai bine, aș fi zis că se simțea rănit. ❞

Bestia. Să fie Bennet un tip de treabă care se ascunde în spatele unei măști?❞

❝Și chiar și așa, cu expresia aceea de relaxare alcoolică, știam că dacă i-ar deschide acum, ochii ar fi de un verde pătrunzător. ❞

Bărbatul ăsta chiar mă face să-mi pierd mințile.

❝Mai tare mă rănea că mă vorbea de rău cu altcineva, decât dacă mi-ar fi spus lucrurile acelea în față. ❞

❝Și, mai mult decât atât, mai și âncepusem să cred că Bestia arogantă ascunde un fel de Făt-Frumos neînțeles.❞

Uneori, Bestia e doar o bestie, indiferent câte straturi cojești de pe ea.

Am crezut că dincolo de suprafață, dincolo de mizerii, o să găsesc aurul ascuns. Dar am greșit. Pentru că știi ce am aflat dincolo de mizerii? Alte mizerii.❞

Pentru că fiecare cuvânt pe care și l-am spus în seara aceea este adevărat și asta mă sperie de moarte. ❞

Dar dacă îți spun că cicatricile mele nu se pot vindeca pe interior, o să încerci să mă vindeci.❞

Unele cicatrici nu merită să fie vindecate. ❞

❝Satisfacția e doar o senzație de moment, o foame care revine. Dar să fii împlinit înseamnă să te simți de parcă n-ai mai avea nevoie de nimic. Niciodată în viața ta.

❝Uram să-i văd ochii plini de durere. De durerea pe care eu i-o provocasem. ❞

❝Simțeam mai degrabă că nu merita să fie fericit. Nutrea un sentiment de vinovăție nejustificată.❞

❝Trebuia să aflu cu certitudine dacă ceea ce simțeam era adevărat, nu doar fructul imaginației. ❞

Tu nu meriți să suferi, ier eu nu merit să fiu iubit.❞

❝Așa este iubirea. Nu ne îndrăgostim de un om perfect, nu îndrăgostim în ciuda defectelor pe care le poate avea un om. ❞









joi, 21 septembrie 2023

Drumul Înapoi - volumul I de Anna Tyboleyn

 Continui colecția de recenzii cu o altă serie, o serie a cărei prim volum m-a impresionat din anumite puncte de vedere și prin prisma căruia am conștientizat anumite aspecte ale vieții.

Deși citesc pentru a mă relaxa, încerc să asimilez din fiecare lectură câte ceva. Iar din această carte pot spune că am rămas cu ceva și că am avut ocazia să observ mai în detaliu anumite aspecte ale relațiilor.


Despre ce este vorba în Drumul înapoi?

Cartea prezintă relația tumultoasă și complicată a lui Amy și a lui Ray, doi tineri care se întâlnesc într-un mod întâmplător și a căror relație e plină de scântei.

Amelia Amy este o tânără gigansă și, din anumite puncte de vedere, destul de naivă. Nu are experiență în ceea ce privește iubirea, însă este dornică să aibă și ea parte de o iubirea asemenea celor despre care se vorbește în cărți sau despre care se aude în melodiile de la radio.

Rayson Ray Donowan este o fire rece, un băiat mai nepăsător și care dă impresia că ar fi un golan. Sper deosebire de Amy, Ray percepe iubirea într-un mod diferit, un mod care, în final, se dovedește a nu fi benefic nici pentru el, dar nici pentru Amy.


Ce mi-a plăcut

Paginile adresate direct cititorului

De-a lungul lecturii există câteva pagini care se sustrag de la persoaneje și povestea lor, adresându-se direct cititorului și oferindu-i, într-o oarecare măsură, anumite concluzii valabile în viață.

Mi-au plăcut tare mult aceste pagini deoarece mi-au dat impresia că acțiunea este pusă pe pauză pentru ca autoarea să interacționeze direct cu cititorii


Paralela dintre relația Amy – Ray și Aria – Sam

În timp ce povestea principală îi prezintă pe Amy și Ray, povestea secundară îi are în lumină pe Aria și pe Sam. De-a lungul relatării, se observă anumite asemănări între cele două povești de dragoste.

Mi se pare că relația dintre Sam și Aria a ajutat la punerea în lumină a poveștii dintre Amy și Ray. Într-o anumită măsură, cei patru se interesctează și influențează relațiile interumane dintre ei.

Totodată, intersectarea celor două povești de dragoste prezintă, în mod simultan, durerea, piedicile, suferința și obstacolele pe care cei patru le întâlnesc în drumul lor.


Ce nu mi-a plăcut

Perspectiva obiectivă

Nu pot să mă declar fană a poveștilor care nu sunt relatate direct din perspectiva obiectivă. Mi-a luat puțin să mă obișnuiesc cu felul acesta de relatare. Însă, după câteva capitole, după ce m-am acomodat cu perspectiva obiectivă, totul a decurs de la sine.

Înțeleg, totuși, de ce autoarea a apelat la perspectiva obiectivă. Cele două povești de dragoste și, implicit, relațiile dintre personaje sunt mai ușor de evidențiat astfel, legăturile dintre personaje fiind frumos conturate prin intermediul povestirii la persoana a treia.


Verdict final

Drumul înapoi  primește din partea mea 3,75 steluțe din 5. A fost o lectură interesantă, din care, trebuie să recunosc, am avut câte ceva de învățat.


Cui recomand această carte

Recomand această lectură celor care vor să vadă o latură mai puțin plăcută a iubirii, o latură care aduce lacrimi și suferințe în inimile celor care au parte de ea.


Bonus: Citate care mi-au atras atenția

— Îl urăsc din toată inima petntru ceea ce mi-a făcut. Deci, presupun că încă îl mai iubesc.

Există tatuaje permanente. Până la moarte. Ele sunt vizibile pentru ochiul omenesc.

Există tatuaje veșnice. Dincolo de moarte. Ele sunt invizibile pentru ochiul omenesc.

Unele iubiri nu se uită niciodată din simplul motiv că ele ne formează. Ele ne călesc și ne oferă o punte în viață.

Durerea nu poate fi niciodată catalogată drept dragoste.

Să fi știut ei cât de tandru a fost el cândva cu ea! Să fi știut ei cum îi săruta gingaș mâinile! Să fi știut ei cum se juca cu părul ei! Să fi știut ei cât de dulce obișnuia să-i zâmbească! Să fi știut ei că el a fost unicul bărbat care i-a sărutat talpa piciorului! Să fi știut...

Erau ca două personaje desprinse din ouă cărți diferite care se întâlniseră într-o pauză dintre capitole.

Dragostea adevărată nu se dobândește, nu se caută, nu se cerșește. Ea ne găsește singură, se cuibărește în inimile noastre și oferă viață sufletului pustiit.

Pur și simplu atribuim calități mărețe unor oameni trecători.

Nu poți transforma apa în vin. Și nici invers.

Pentru că ne naștem ca să iubim, trăim iubind și murim lăsând în urmă rodul iubirii noastre.

Devenise o rutină sî nu doarmă nopțile. Devenise o rutină să moară lăuntric și să trăiască fizic.

Dragostea uneori se desfășoară în cele mai brutale și urâte moduri, însă ea nu încetează să fie dragoste. Și asta datorită nouă.

Între dragoste și ură nu mai există spațiu.

Nu doar că nu o iubea un singur om, ea avea senzația că nu o iubea o întreagă planetă.

Suntem pastilele celor pe care îi iubim, suntem iadul celor care ne iubesc.

Rațiunea nu-și mai avea locul în astfel de circumstanțe.

Oamenii care pledau pentru ideea cum că în dragoste și în război totul era permis, erau chiar cei care o și puneau în aplicare, acei libertini care aveau chef să fie iubiți, însă nu erau gata să ofere absolut nimic în schimb.

Niciun om nu pleacă de unde îi este bine, mai ales dacă iubești sincer..

Faptul că iubești un om nu e un argument suficient de convingător ca să rămâi alături de ei.

Dragostea este o completare a unei atitudini respectuoase. Dragostea vine ca un surplus. Nu e o scuză, e un motiv infailibil.

— Vreau să cred că și monștrii pot iubi.

— Și monștrii pot, Amy. Pe cât de tare iubesc, pe atât de nemilos rănesc.

Te nășteai ca să supraviețuiești, învățai ca să trăiești, ofereai ca să primești.

Nu există niciun dar. Ori iubești și ești legat de acel om, ori NU iubești și ca să nu i-o spui direct, cauți o mie de „dar”...

Prietenii adevărați se bucură pentru reușitele tale. Prietenii adevărați te susțin în momentele de cumpănă. Prietenii adevărați nu te vând. Prietenii adevărați nu te judecă.

Poți fugi ușor de dragoste, dar nu și de tine însăți.

Nu-ți deschide niciodată sufletul complet în fața cuiva. Nu e cea mai bună idee.

Dragostea se naște nu datorită a ceva, ci în profida a tot. Este cea mai pură manifestare umană.

Dragostea ii putea îngenunchia până și pe cei mai puternici și viguroși bărbați.

❝— Învață să iubești o singură femeie și să nu cauți în altele pansament pentru rănile tale.

Oferise o a mia șansă unui om care  nu o apreciase nici măcar pe prima.

Într-un fel anume, ura este și ea o altă față a dragostei. Cea mai urâtă și mai dezgustătoare.

Lecția avea să se repete atât timp cât nu aveai să ți-o însușești.

Tu ai fost prima bătaie a inimii mele îndrăgostite.

   Și ultima bătaie a inimii mele frânte.











vineri, 15 septembrie 2023

R4: Prințul de inimă neagră - volumul I de Morgan Kane

În recenzia de azi o să vorbesc despre una dintre surprizele acestui an în materie de cărți fantasy.

Cartea despre care voi vorbi este Prințul de inimă neagră, primul volum al seriei R4. Trebuie să recunosc, nu am știut la ce să mă aștept de la această carte atunci când mi-am început lectura, motiv pentru care am fost luată pe nepregătite de toată acțiunea prezentată.


Despre ce este vorba în R4 – Prințul de inimă neagră?

Acțiunea cărții se învârte în jurul Khalidei și a lui Agnar, doi tineri care ascund anumite secrete și care, din diverse motive, sunt oarecum forțați să interacționeze unul cu celălalt.

Khalida Morcami este o tânără drăguță și puternică, dar care întâmpină dificultăți în ceea ce privește felul în care funcționează lumea din exteriorul regatului ei. Totuși, în ciuda acestor dificultăți, Khalida este determinată să îl facă pe Agnar să cedeze și să devină al ei.

Agnar Ahimoth este un băiat puțin înfumurat și arogant, care, în spatele acestei armuri de nepăsare, ascunde traume și sechele ale unui trecut negru, plin de întîmplări tragice care l-au marcat într-o măsură destul de mare.


Ce mi-a plăcut

R4

Întreaga grupare mi s-a părut extrem de intrigantă. Cei patru Royali sunt imposibil de ignorat în ceea ce privește prezența lor în jurul celorlalți. Atrag atenția fără ca măcar să intenționeze acest lucru și stârnesc interesul prin orice apariție.

Totodată, cei patru se completează perfect unul pe celălalt și se susțin reciproc indiferent de moment sau de întâmplare.


Relația Khalida – Agnar

În ciuda faptului că le sunt puse în față o sumedenie de obstacole, cei doi reușesc să treacă peste ele și să ajungă acolo unde își propun.

Relația celor doi reprezintă un enemies to lovers veritabil care, în același timp, este presărat cu un slowburn frumos conturat, care ajută la crearea legăturilor dintre cei doi.


Relația Agnar – Aelius

În ceea ce îi privește pe cei doi, relația acestora este una foarte strânsă, aceștia sprijinindu-se unul pe celălalt indiferent de moment și de nevoie.

Cei doi au un trecut oarecum comun, fiind legați de anumite întâmplări, traume și probleme.

În cazul lor, problemele și dificultățile nu le-au slăbit relația, ba din contră, au făcut-o mult mai puternică și mai stabilă, Agnar și Aelius ajungând să fie foarte apropiați unul de celălalt.


Capitolul bonus

Sunt de părere că acest capitol bonus aflat la final face frumos legătura cu ceea ce urmează să se întâmple în volumul următor. Totodată, prin intermediul acestui capitol bonus, se fac cunoscuți într-o manieră unică protagoniștii celuilalt volum.


Ce nu mi-a plăcut

În ceea ce privește acest volum, am parte de o premieră. Nu am nimic de modificat sau adăugat. Mi-a plăcut tot, de la început până la sfârșit. Personajele, acțiunea, intriga, totul este așa cum ar trebui să fie. Nimic în plus de zis.


Verdict final

Primul volum al seriei R4 primește din partea mea 5 steluțe din 5. Precizez și faptul că abia aștept să văd ceea ce urmează în volumele următoare. Sunt foarte curioasă de ce o să îi aștepte pe ceilalți Royali.



Cui recomand această carte

Recomand această lectură celor care își doresc să citească un fantasy mai neobișnuit, care nu se bazează atât pe elementele fantastice și care prezintă o  poveste interesantă între personaje care, în aparență, nu au nimic în comun.


Bonus: Citate care mi-au atras atenția

❝Cum se presupune că îl voi cunoaște dacă nu îmi știe adevărata identitate, dar nici nu ne întâlnim întâmplător?❞

❝El e viitorul meu soț. Logodnicul meu. Cel în jurul căruia mi-am creionat un milion de visuri și mi-am cuștivat iubirea, deși nu aș recunoaște asta în fața nimănui, niciodată. ❞

❝O întunecime în care te poți pierde, fără nicio șansă la evadare. ❞

❝Emoțiile nu sunt bune uneori. Scot tot ce ai mai rău în tine, exact atunci când nu e nevoie.❞

❝Vocea lui e înmuiată în cel mai bogat vin gustat vreodată și, dacă mintea nu mi-ar funcționa, m-aș lăsa sedusă de aroma lui. ❞

❝În timp ce ochii lui par să deschidă cazanele iadului, buzele mele se întind în cel mai provocator zâmbet.❞

❝Știu că am întins coarda. Dar mai știu și că el a frânt ceva în mine. O iluzie. Aceea a unui prinț pe care, fără să vreau, mi-l doream real, al meu. Un vis începe deja să se destrame. ❞

❝Rămânem câteva secunde în tăcere, chiar și lumea din jur e amuțită și ne privim în ochi de parcă am duce un război numai de noi știut.❞

❝Nu mă ascund de nimeni. Poate uneori doar de mine. ❞

❝Nu voi putea niciodată să îi accept comportamentul dacă într-adevăr acesta este Afnar. Nu îl voi accepta ca soț, ca partener, ca prieten, în ciuda tuturor emoțiilor pe care, culmea, le trezește în mine.❞

❝Printre aburii alcolului și halucinațiile induse de droguri mi-am retrăit întreaga viață. M-am metamorfozat într-un trecut trecut hidos, cu miros de sânge uscat, cognac și traburcuri de calitate, doar pentru a mai simți o dată durerea. Doar cineva care nu mai are nimic de pierdut refuză să caute frânturi din bucuriile vieții. Eu mi le-am refuzat pe toate. Nu am vrut să mai păstrez nicio bucată de lumină în inima ce pompează numai întuneric. Mi-am adunat bucățile împrăștiate, îmbibate în cel mai împuțit puroi, și mi-am asamblat propriul puzzle. O imagine catalitică, una pe care nimeni nu o poate înțelege. Nici eu nu reușesc. ❞

❝Coșmarul vieții mele este chiar realitatea, iar eu o gust în fiecare zi, mușcând bucăți mari din ea, pe care le înghit cu scârbă. Scârbă de viață. Scârbă de statutul pe care îl am. Scârbă de mine.❞

❝Viața îmi e scrisă cu mâna singură a femeii care m-a născut. Dar și a celui care a declanșat demonii în interiorul meu. ❞

❝Mâmgâierea mea e otrăvitoare. Privirea mea avertizează pe oricine îndrăznește să se apropie de mine. Dar nimeni nu alege să fugă. Și azi nu am mai avut nicio șansă să evadez din realitate.

❝Ceva de care mi-a fost teamă să mă ating, ca nu cumva toată lumina ce evada din ea să fie spulberată de întunericul în care sălășluiesc eu. ❞

❝Poate că dumul nostru comun a ajuns la final, iar Aelius trebuie să se elibereze de mine. Să trăiască pentru el. Eu am deja viața scrisă, a lui e incertă și plină de prea multe vicii induse de mine. Dacă vreunul dintre noi ar merita o șansă la fericire, acela ar fi întotdeuna el.❞

❝Lumina din ochii Khalidei poate să-l învăluie pe Aelius, poate chiar și să rupă lanțurile cu care el s-a legat de mine. ❞

❝Și un junghi de regret îmi traversează pieptul, fiind înghițit prea repede de nepăsarea cu care îmi tratez viața.❞

❝Când ai de ales între două opțiuni malefice, de regulă se alege răul mai mic. Eu am ales încă de copilă varianta cea mai dăunătoare. ❞

❝Vreau o iubire ca în cărțile pe care le scriu. Însă eu am scris acele povești întocmai că nu o voi trăi vreodată pe a mea. ❞

❝Comportamentul lui e doar un scut pentru a ascunde durerea?❞

❝Sunt supărată pe mine. Numai pe mine. Ce mi se întâmplă? De unde provin toate aceste nesiguranțe? Eu știu cine sunt. ❞

❝Eu vreau să mă îndepărtez, el mă întoarce înapoi în în ochii aceia care mă hipnotizează.❞

❝Atingerea lui e blândă. Și caldă. Tot ce nu trebuie să simt într-un astfel de moment. ❞

❝Mă provoacă fățiș să-i descopăr prietenul, iar eu credeam că nu sunt atât de slabă de îngeri să-i cad în plasă.❞

❝Minunate lucruri sunt acele emoții pe care le lași să îți cuprindă ființa. Te ghidezi după ele, ajungând să fii fericit într-un mod boem. Unul în care depinde doar de ele și de visurile creionate în jurul lor cum resimți fericirea. Emoțiile acelea sunt cele mai ispititoare, căci nu le poți face față. Inevitabil, ajungi să cazi în mrejele lor. Te lași în îmbrățișarea lor caldă și iluzorie și deja îți conturezi un posibil viitor în care fiecare zâmbet și reacție sunt filtrate prin prisma acestor emoții îmbătătoare. ❞

❝Le sorb bucuria din zâmbete din privire, apoi le sting dorința din corp, lăsând în urma mea o ploaie de inimi frânte și trupuri înfometate după mai mult. Mai mult din mine. Naivele...Eu nu am nimic de oferit altora. Eu doar iau.❞

❝Mușc din ele înfometat și nu contează că la final sunt invalide, făcând imposibilă munca altui bărbat în urma mea. Tot ce e important e faptul că tot eu mă simt ca o victimă. Sunt propriul rezultat al propriilor fapte, conduse din deciziile altora asupra vieții mele. ❞

❝Vreau să văd dacă lumina ei poate fi înghițită de întunericul meu.❞

❝M-a făcut să îmi doresc prea mult în tot nimicul pe care îl dețin. ❞

❝Îl aștept pe el. Să mă stingă pe mine. Să fie el. Acel prinț surprinzător la care  nu am mai visat, dar pe care îl plac.❞

❝Un ticălos destinat să îmi fie soț, să îmi fie rege, să îmi fie jumătate. ❞

❝Coroana așezată strâmb pe capetele fiecărui prinț începe prinț începe să atârne greu pe capul meu.

❝Până la urmă, chiar dacă doare, nu poți fi pe placul tuturor. ❞

❝Eu îi dădusem lui toată puterea mea încă dinainte să descopăr cine e. I-am oferit speranțele, visurile, toate cacele iluzii care mă făcuseră fericită și mă ajutaseră să rezist, fiind prizoniera propriei mele vieți. Și el se dovedise a fi oricum și nimic din ceea ce sperasem eu. Fără să știe, îmi luase tot ce mă ținea pe linia firavă a fericirii și mi le strivise sub bocancii lui negri, la fel cum o făcuse cu telefonul în prima zi în care l-am întâlnit.❞

❝Nu e vina lui Agnar că eu l-am creionat atât de perfect în mintea mea. Nu e vina lui Agnar că eu mi-am așezat toată viața, tot ce țineam ascuns în ea, în mâinile lui. Nu e vina lui. ❞

❝Orice teritoriu nou este unul posibil de cucerit.❞

❝Întunericul în care m-am ascuns după acel eveniment despre care nu vorbesc ajunge deseori să îmi sufoce visurile mărunte pe care abia mai am curajul să le creionez. Întunecimea din jurul meu mă înghite și, chiar dacă aș avea puterea să o împiedic, eu o las să mă înconjoare. ❞

❝Vreau și eu puterea aceea pe care o are ea. Vreau tot ce are ea.❞

❝Ea parcă e educată de însuși Lucifer și modelată de Dumnezeu, altfel nu înțeleg cum mama naibii arată și se mișcă așa. ❞

❝Nu vreau să o rănească mângăierea mea. O voi face eu după ce voi termina cu ea.❞

❝Sper doar să nu fie acea speranță care se mai zbate în mine, moartă și arsă sub privirea pârjolitoare a lui Agnar. ❞

❝Niciodată nu am ținut cont de timp și de valoarea acestuia. Lucrurile curgeau de la sine, iar ceea ce îmi doream îmi apărea pe tavă. Puține lucruri au contat pentru mine și pe toate acelea le-am pierdut, dar nu am luptat contra timpului. Acum, când privesc ceasul de la mână din minut în minut, îmi dau seama că eu nu am apreciat măsura acestuia la adevărata ei valoare. Îmi macină nervii și îmi omoară răbdare.❞

❝Pentru că asta ar însemna să fiu fericit. Iar fericirea e un lucru greu de găsit în viața mea. ❞

❝Prezența ei dărâmă armura de pe mine. ❞

❝Dacă nici ea nu mă poate accepta, atunci nu mai are niciun rost. Nimic în viața asta nu mai are niciun sens.❞

Khalida, nu o să ne mai purtăm cu mănuși. O să ne murdărim pe mâini de acum. ❞

❝Și cuvintele lui nu se așează în josul abdomenului meu, nu. Ele sunt mult mai periculoase. Se agață de inimă și o fac să se simtă plină și puternică.❞

❝Totuși, gândurile mele sunt mereu indecente în preajma lui. Nu e prea corect. ❞

❝El era personajul meu negativ. Antieroul poveștii mele. Cel care speram ca la final să se îndrăgostească de mine.❞

❝Sunt precum o muscă care coboară în jurul luminii. Știu că nu vine spre mine. Știu că o să mă ardă. Totuși, eu nu încetez să alerg spre ea. ❞

❝Eu, ca o fată cuminte, îmi trasez drumul spre cel mai fierbinte loc din iad.❞

❝Și poate că astea sunt dorințele unei prințese dornice să fie iubită de prințul cu care e forțată să se căsătorească.❞

❝Și ar fi ușor de iubit, fiindcă în ochii lui nu găsesc uși încuiate și nici umbre amenințătoare.❞

❝Moartea acestui înger va fi cea care mă va distruge complet și, cu toate acestea...nu îl pot elibera de mine.❞

❝Și în ochii arde o provocare pe care nu o pot refuza. Și înger dacă aș fi, nu aș putea să nu cedez.❞

❝Sunt stricat în mii de feluri și în niciunul nu vreau să recunosc că ea e prea bună pentru mine. Că nu o merit. ❞

La dracu, Khalida! Sunt prea egoist să te ating, de teamă să nu te frâng!❞

❝Îi sărut creștetul capului, iar ceea ce spune mă condamnă încet, dar sigur la o iubire imposibilă. Și probabil sunt nebun de legat, fiindcă nu o reprim. Eu o accept. O îmbrățișez flămând. ❞

❝Tulburător de frumos se simte liniștea. Chinuitor de repede te obișnuiești cu ea. Amețitor de plăcut se așează lucrurile atunci când nimic nu mai stă între tine și ceea ce îți dorești.❞

❝Și atunci mi-am dat seama că Iadul nu e un loc. Iadul e o persoană. E cel care poartă ochii lui Agnar. Negri, reci și înfiorători. ❞

❝Îmi așez mâna la gură și îmi abțin nevoia de a plânge, în mine urlând o astfel de durere. Una care naște furie și dorința de răzbunare. De a răni pe alții pentru tot ce au rănit în el.❞

❝E atât de egoist încât nu mă atinge, de teamă să nu mă frâng. Dar nu sunt atât de delicată. Nu mă poate distruge el. Nu așa ușor pe cât crede. ❞

❝Urlu furia care se scurge din mine, pe buze jucându-mi-se un singur nume și o nevoie ce nu poate fi stinsă așa.❞

❝Egoismul primează, iar eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea și merit să fiu fericită alături de bărbatul iubit. ❞

❝Dar ei mai degrabă aș renunța la mine și tot nu aș pleca de lângă el.❞

Am foarte multe frici, dar am învățat să alerg înspre ele, nu de ele. ❞

❝Oare de câte ori te poți îndrăgosti de o femeie? Există vreo limită? Și dacă e, sunt convins că o voi depăși alături de Khalida.

❝Când clipele pe care îți doreai să le trăiești se adeveresc, bucuria și pasiunea ce îți ard ființa nu pot fi descrise prin cuvinte. ❞

❝E doar un bărbat cioplit de oamenii greșiți și lăsat să ardă sub arșița propriului iad. Singur și plin de regrete.❞

❝Dacă ei luptă pentru un rege dement, eu o fac pentru femeia iubită. ❞

❝Am încălcat reguli pentru ea. Am iubit pentru ea. Am zâmbit pentru ea. Am ucis pentru ea. Am sperat în mine pentru ea. Acum mă schimb pentru ea. Și o să schimb și lumea prin care calcă doar pentru ea.❞














Milionarii de la DreamLand: Intenții Ascunse de Laura Asher

Ca marea majoritate a persoanelor care citesc, sunt atrasă, din diverse motive, de cărțile care au un anumit grad de popularitate în spațiul...