joi, 21 septembrie 2023

Drumul Înapoi - volumul I de Anna Tyboleyn

 Continui colecția de recenzii cu o altă serie, o serie a cărei prim volum m-a impresionat din anumite puncte de vedere și prin prisma căruia am conștientizat anumite aspecte ale vieții.

Deși citesc pentru a mă relaxa, încerc să asimilez din fiecare lectură câte ceva. Iar din această carte pot spune că am rămas cu ceva și că am avut ocazia să observ mai în detaliu anumite aspecte ale relațiilor.


Despre ce este vorba în Drumul înapoi?

Cartea prezintă relația tumultoasă și complicată a lui Amy și a lui Ray, doi tineri care se întâlnesc într-un mod întâmplător și a căror relație e plină de scântei.

Amelia Amy este o tânără gigansă și, din anumite puncte de vedere, destul de naivă. Nu are experiență în ceea ce privește iubirea, însă este dornică să aibă și ea parte de o iubirea asemenea celor despre care se vorbește în cărți sau despre care se aude în melodiile de la radio.

Rayson Ray Donowan este o fire rece, un băiat mai nepăsător și care dă impresia că ar fi un golan. Sper deosebire de Amy, Ray percepe iubirea într-un mod diferit, un mod care, în final, se dovedește a nu fi benefic nici pentru el, dar nici pentru Amy.


Ce mi-a plăcut

Paginile adresate direct cititorului

De-a lungul lecturii există câteva pagini care se sustrag de la persoaneje și povestea lor, adresându-se direct cititorului și oferindu-i, într-o oarecare măsură, anumite concluzii valabile în viață.

Mi-au plăcut tare mult aceste pagini deoarece mi-au dat impresia că acțiunea este pusă pe pauză pentru ca autoarea să interacționeze direct cu cititorii


Paralela dintre relația Amy – Ray și Aria – Sam

În timp ce povestea principală îi prezintă pe Amy și Ray, povestea secundară îi are în lumină pe Aria și pe Sam. De-a lungul relatării, se observă anumite asemănări între cele două povești de dragoste.

Mi se pare că relația dintre Sam și Aria a ajutat la punerea în lumină a poveștii dintre Amy și Ray. Într-o anumită măsură, cei patru se interesctează și influențează relațiile interumane dintre ei.

Totodată, intersectarea celor două povești de dragoste prezintă, în mod simultan, durerea, piedicile, suferința și obstacolele pe care cei patru le întâlnesc în drumul lor.


Ce nu mi-a plăcut

Perspectiva obiectivă

Nu pot să mă declar fană a poveștilor care nu sunt relatate direct din perspectiva obiectivă. Mi-a luat puțin să mă obișnuiesc cu felul acesta de relatare. Însă, după câteva capitole, după ce m-am acomodat cu perspectiva obiectivă, totul a decurs de la sine.

Înțeleg, totuși, de ce autoarea a apelat la perspectiva obiectivă. Cele două povești de dragoste și, implicit, relațiile dintre personaje sunt mai ușor de evidențiat astfel, legăturile dintre personaje fiind frumos conturate prin intermediul povestirii la persoana a treia.


Verdict final

Drumul înapoi  primește din partea mea 3,75 steluțe din 5. A fost o lectură interesantă, din care, trebuie să recunosc, am avut câte ceva de învățat.


Cui recomand această carte

Recomand această lectură celor care vor să vadă o latură mai puțin plăcută a iubirii, o latură care aduce lacrimi și suferințe în inimile celor care au parte de ea.


Bonus: Citate care mi-au atras atenția

— Îl urăsc din toată inima petntru ceea ce mi-a făcut. Deci, presupun că încă îl mai iubesc.

Există tatuaje permanente. Până la moarte. Ele sunt vizibile pentru ochiul omenesc.

Există tatuaje veșnice. Dincolo de moarte. Ele sunt invizibile pentru ochiul omenesc.

Unele iubiri nu se uită niciodată din simplul motiv că ele ne formează. Ele ne călesc și ne oferă o punte în viață.

Durerea nu poate fi niciodată catalogată drept dragoste.

Să fi știut ei cât de tandru a fost el cândva cu ea! Să fi știut ei cum îi săruta gingaș mâinile! Să fi știut ei cum se juca cu părul ei! Să fi știut ei cât de dulce obișnuia să-i zâmbească! Să fi știut ei că el a fost unicul bărbat care i-a sărutat talpa piciorului! Să fi știut...

Erau ca două personaje desprinse din ouă cărți diferite care se întâlniseră într-o pauză dintre capitole.

Dragostea adevărată nu se dobândește, nu se caută, nu se cerșește. Ea ne găsește singură, se cuibărește în inimile noastre și oferă viață sufletului pustiit.

Pur și simplu atribuim calități mărețe unor oameni trecători.

Nu poți transforma apa în vin. Și nici invers.

Pentru că ne naștem ca să iubim, trăim iubind și murim lăsând în urmă rodul iubirii noastre.

Devenise o rutină sî nu doarmă nopțile. Devenise o rutină să moară lăuntric și să trăiască fizic.

Dragostea uneori se desfășoară în cele mai brutale și urâte moduri, însă ea nu încetează să fie dragoste. Și asta datorită nouă.

Între dragoste și ură nu mai există spațiu.

Nu doar că nu o iubea un singur om, ea avea senzația că nu o iubea o întreagă planetă.

Suntem pastilele celor pe care îi iubim, suntem iadul celor care ne iubesc.

Rațiunea nu-și mai avea locul în astfel de circumstanțe.

Oamenii care pledau pentru ideea cum că în dragoste și în război totul era permis, erau chiar cei care o și puneau în aplicare, acei libertini care aveau chef să fie iubiți, însă nu erau gata să ofere absolut nimic în schimb.

Niciun om nu pleacă de unde îi este bine, mai ales dacă iubești sincer..

Faptul că iubești un om nu e un argument suficient de convingător ca să rămâi alături de ei.

Dragostea este o completare a unei atitudini respectuoase. Dragostea vine ca un surplus. Nu e o scuză, e un motiv infailibil.

— Vreau să cred că și monștrii pot iubi.

— Și monștrii pot, Amy. Pe cât de tare iubesc, pe atât de nemilos rănesc.

Te nășteai ca să supraviețuiești, învățai ca să trăiești, ofereai ca să primești.

Nu există niciun dar. Ori iubești și ești legat de acel om, ori NU iubești și ca să nu i-o spui direct, cauți o mie de „dar”...

Prietenii adevărați se bucură pentru reușitele tale. Prietenii adevărați te susțin în momentele de cumpănă. Prietenii adevărați nu te vând. Prietenii adevărați nu te judecă.

Poți fugi ușor de dragoste, dar nu și de tine însăți.

Nu-ți deschide niciodată sufletul complet în fața cuiva. Nu e cea mai bună idee.

Dragostea se naște nu datorită a ceva, ci în profida a tot. Este cea mai pură manifestare umană.

Dragostea ii putea îngenunchia până și pe cei mai puternici și viguroși bărbați.

❝— Învață să iubești o singură femeie și să nu cauți în altele pansament pentru rănile tale.

Oferise o a mia șansă unui om care  nu o apreciase nici măcar pe prima.

Într-un fel anume, ura este și ea o altă față a dragostei. Cea mai urâtă și mai dezgustătoare.

Lecția avea să se repete atât timp cât nu aveai să ți-o însușești.

Tu ai fost prima bătaie a inimii mele îndrăgostite.

   Și ultima bătaie a inimii mele frânte.











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Milionarii de la DreamLand: Intenții Ascunse de Laura Asher

Ca marea majoritate a persoanelor care citesc, sunt atrasă, din diverse motive, de cărțile care au un anumit grad de popularitate în spațiul...