miercuri, 6 septembrie 2023

Jocurile Zeilor - Capitolul I: Pionul de Hanna Lee

 Revin la acele recenzii mai rare, și anume recenziile cărților fantasy. După cum se poate observa, genul acesta nu este cel mai comun printre cărțile pe care le citesc eu. Totuși, din când în când, îmi place să mai diversific lecturile. 

De data aceasta revin cu un fantasy românesc, cu o serie, mai bine spus. În cele ce urmează, o să vorbesc despre primul volum al seriei Jocurile Zeilor.


Despre ce este vorba în Jocurile Zeilor – Capitolul I: Pionul?

Cartea ne-o prezintă pe Siena, o tânără zeiță care depune tot efortul posibil pentru a se integra în lumea normală, printre muritori.

Siena Roberts este o tânără puternică și conștientă de toată puterea pe care o deține, putere cu care ar putea să distrugă lumea fără să stea pe gânduri. Totodată, protagonista dă dovadă de o hotărâre ieșită din comun, aceasta rămânând fermă în orice decizie ar lua.

Ryan Sinclair este, în primă fază, o bomboană de băiat, dulce și atent, mereu pregătit să îi ofere Sienei o mână de ajutor sau un umăr pe care să plângă. Este grijuliu cu ea și nu ezită să arate cât de mult ține la tânăra zeiță. Însă, pe parcurs, Ryan își dă arama pe față și dovedește că are și el păcatele lui, păcate care pot să distrugă mai mult decât a fost el capabil să construiască alături de Siena.


Ce mi-a plăcut

Ideea de carte alcătuită dintr-un singur capitol

Nu am mai văzut asta până acum. De obicei, cărțile sunt împărțite în capitole. Însă seria Hannei vine cu un element de noutate în ceea ce privește scrierea și organizarea cărții. Întreaga carte este un singur capitol, delimitat prin anumite inserații, care să ofere o pauză cititorului.


Consider această idee una unică și plină de farmec, o idee interesantă care, pe mine una, m-a atras foarte tare.

Iluzia oferită de Ryan

Ryan este, după părerea mea, una dintre surprizele acestei cărți. Pentru că eu una nu m-aș fi așteptat la asta. Deși în incipit Ryan este un băiat dulce, foarte grijuliu în ceea ce o privește pe Siena, pe parcurs, însă, lucrurile se schimbă, secretele lui Ryan ieșind la iveală și având puterea să distrugă tot ceea ce a construit el alături de Siena.


Misterul din spatele Sienei și a lui Eric

În ceea ce îi privește pe cei doi, am nevoie de niște răspunsuri la întrebările pe care mi le-am pus de-a lungul lecturii. Sper din tot sufletul ca pe parcursul celorlalte volume să apară mai multe detalii legate de trecutul lor, mai multe interacțiuni între ei și mai multe informații legate de relația dintre ei.


Slowburn

În ceea ce privește relația cărții, pot spune că avem de-a face cu un slowburn. Relația dintre Siena și Ryan nu este deloc grăbită, scenele dintre cei doi sunt frumos descrise, iar legătura dinte protagoniști este una foarte strânsă.


Ce nu mi-a plăcut

Henry

Pe tot parcursul poveștii, Henry are un comportament greu de suportat. Urmărește să obțină ceva din partea Sienei și, în momentul în care realizează că Siena e hotărâtă să nu îi dea ceea ce vrea, se transformă într-un nemernic.

Atunci când vede că Siena e sătulă de comportamentul lui, caută să se scuze în fața ei, de parcă ceea ce a făcut sau zis față de protagonistă este o nimica toată.


Originile Sienei

Voiam să știu mai multe detalii despre ceea ce reprezintă trecutul protagonistei. Mi-ar fi plăcut să aflu câte ceva despre familia ei, despre copilăria sa și despre cum a ajuns în situația în care e.

Totuși, este posibil ca aceste detalii să fie dezvăluite în celelalte volune ale seriei.


Verdict final

Ca o conluzie, primul volum al seriei Jocurile Zeilor primește din partea mea 3.75 steluțe din 5. Este o carte frumoasă și, zic eu, reprezintă un început promițător de serie.


Cui recomand această carte

În primul rând, recomand această lectură iubitorilor de fantasy, care doresc să încerce ceva nou și, în același timp, să susțină o autoare de la noi.

În al doilea rând, recomand această carte celor care doresc să înceapă să citească fantasy. Această carte nu conține excesiv de multe detalii, astfel, pentru un cititor de fantasy la început de drum, ar putea fi o variantă foarte bună.


Bonus: Citate care mi-au atras atenția

Oricare ar fi viața ta, bucură-te de ea, pentru că este o viață normală. Frumoasă. Și ai dreptul să o trăiești așa cum îți dorești.

Aceasta este una din zilele în care îmi amintescu cum a început totul. Vreau să retrăiesc fiecare secundă, fiecare minut. Vreau să resimt cum viața mea a fost desenată de niște oameni care nu s-au așteptat ca eu să le iau creionul din mână și să îmi conturez propriul destin. M-au lăsat să cred că m-au creat după tiparele lor, însă nu au știut că eu eram mai mult decât își imaginau și cunoșteam adevărul înainte ca ei să mi-l spună. Erau convinși că jocurile lor murdare au avut succes, dar nu se așteptau să mă nas chiar eu.

Am dansat cum au cântat ei, până și-au dat seama că ei cântau după cum le dictam eu ritmul. Pentru că eran, până la urmă, un zeu, iar ei simpli muritori.

Era un supraviețuitor, ca și mine, dar costul vieții npastre urma să îl plătim în fiecare noapte pentru mult timp din aceea clipă.

Ne-am vindecat unul pe celălalt doar fiind unul lângă altul, de parcă eram meniși să fim împreună.

Când mâinile noastre s-au desprins, la aproape un an de la prima noastră întâlnire, o parte din mine s-a rupt, iar în ochii lui am văzut din nou lacrimi. Dar și o disperare care m-a făcut să plâng ore întregi, simțind că jumătate din sufletul meu tocmai îmi fusese rupt și lăsat acolo, pe peluza verde a casei.

În timp ce pentru mine Eric reprezenta totul, deoarce puteam să îmi amintesc și să visez tot felul de lucruri care continuau să mă țină legată de fratele meu, pentru el eu deveneam nimeni.

Dar știu că va veni o zi în care le voi face cea mai mare surpriză a vieții lor, însă acum am mâinile prea leagte și aștept cuminte până când voi face prima mutare importantă pe tabla de șah.

Dar acestea din urmă sunt mai puține, pentru că o traumă te marchează mult mai profund decât o clipă de fericire.

Însă îl cunosc mai bine ca oricine și, indiferent de timpul sau distanța care ne-a despărțit, știu că la scurtă vreme după ce ne vom revedea vom fi la fel de uniți ca în ziua când ne-au despărțit.

— Eu nu sunt împotriva nimănui. Nu am pretenții de la cei din jur, pentru că știu că nu sunt capabili să vadă lucrurile așa cum le văd eu. Sper însă ca, în timp, să învețe.

Eram în camera mea și plângeam. Plângeam, în timp ce simțeam cum singurătatea mă făcea să urlu de durere până când mă ustura gâtul, cum sufletul îmi era cuprins de o flacără chinuitoare de îmi ardea corpul și, mai ales, inima, transformând-o într-un scrum alb. Un alb imaculat. Apot totul în jur era alb.

❝— Părerea mea este că notele bune nu țin de părinți, ci de voința fiecăruia de a fi cât de cât bun. Cunoștințele acumulate nu îi ajută în viitor pe părinții vosștri, ci vă fac vouă viața mai ușoară.

Chiar îmi place sentimentul de calm pe care îl am în acest oraș mare și agitat, deși nu este ceea ce-mi doresc cu adevărat. Nu am fost născută și creată pentru a bea cafea fără cofeine pe terase pline de turiști în fiecare zi sau pentru a mă duce la școală, unde mi se predau lucruri pe care deja le știu. Locul meu nu este aici, oricât de confortabilă ar fi viața mea în acest fel.

Nu este o exclamație, ci o șoaptă purtată de vânt până la urechile mele. Respirația se oprește o clipă. A mea și a lui, probabil realizând modul intim în care a spus aceste cuvinte.

În curând, va rămâne fără toți pionii lui, pentru că asta e tot ce mai are pe tablă, în timp ce eu am toate piesele intacte și astfel un mare avantaj.

Jocul cu Henry este la final. Sah mat și regele e pe jos, iar toate piesele lui se sfărâmă în bucăți mici, luate de vânt și duse cât mai departe de mine.

Mă ceartă și mă face să simt căldură în suflet, toate în același timp, datorită cuvintelor lui frumoase.

Sunt îndrăgostită până peste cap și, pentru prima dată în viață, simt că îmi doresc cu adevărat să fiu cu un bărbat. Cu el. Îl doresc fizic și, în timpul sărutului, am știut că sunt pregătită să mă dăruiesc lui cu totul, pentru prima dată.

Virginitatea este un cuvânt frumos și pur, prea inocent pentru o persoană care a trăit viața mea de până acum. Da, sunt virgină, însă sufletul nu îmi mai este pur, decât din punct de vedere sexual.

Așa că stabilesc regula numărul unu: nicipdată nu aștepta după un bărbat. Când el va decide să vină la mine, vom vedea atunci dacă va fi prea târziu sau nu.

Poate că inima mea a luat-o razna, dar încă mai am puțin creier, care nă oprește să mă port ca orice altă femeie îndrăgostită.

Mi-e teamă că o să îl văd, iar inima mea o să bată dureros de tare în piept, Mi-e teamă că o să mă rănească cu un nou refuz și din cauza asta prefer să încerc să îl evit în continuare.

Dacă erau oameni foarte apropiați, ți-ar fi păsat de problemele lor, oricât de banale ar fi fost.

❝— Lângă tine e pace. E ca și când totul vine de la sine și oricât m-aș împotrivi, tu tot reușești să mă faci să văd pe unde trebuie să merg mai departe.

Nu sunt persoana potrivită pentru tine, Siena. Tu ești perfectă, iar eu sunt un idiot care face greșeli peste greșeli, dar cel mai important este că tu ai un destin mare de împlinit și nu vreau să îți stau în cale. Sunt mulți bărbați mai buni decât mine care își merită locul lângă tine. Tocmai de aceea am spus că îmi doresc să fim doar prieteni. Buni prieteni.

Contrar opiniei lui, pare că niciunul nu se mai opune sentimentelor și lăsăm să vină totul de la sine. Am descoperit cât este de bine să te lași purtat de liniștea dată de puritatea emoțiilor dintre doi oameni care nu își ascund nimic unul altuia. Suntem deschiși și știm că nu mai este loc de orgolii sau temeri ascunse.

Credeam că le știu pe toate, dar acum îmi dau seama că nici dracu nu îi mai înțelege pe bărbații ăștia...

Nu vreau ca lumea să fugă de mine, dar nu vreau nici altare.

Ce îmi lipsește atât de tare, încât să mă facă să resimt acest gol dureros în piept?

Este un joc drăguț, care mă amuză și mă irită în același timp, tocmai de aceea nu știu cum să îl plasez pe tabla mea de șah și ce piesă ar trebui să fie Ryan.

În acest joc al iubirii îmi place să visez că el este regele din echipa mea.

— Pur și simplu sunt îndrăgostit și nu mai văd calea pe care mintea ar trebui să o urmeze, ci calea pe care inima mea o urmează.

Oamenii îndrăgostiți sunt orbi. Ignoră semnele. Au fost atât de multe, iar eu le-am trecut cu vederea, preferând să mă pierd într-o iluzie care acum se dovedește a fi un vis urât. Lacrimi.

Mi-am luat șah mat în prima partidă de joc al dragostei.

Rămân cu ochii pierduți spre oamenii care trec în depărtare, oameni care nu știu că, pe o bancă, o fatp suferă atât de tare încât are puterea să radă tot acest oraș de pe fața pământului/ Și, cu toate astea, ea va găsi puterea să se ridice de pe acea bancă și, într-o zi, își va dedica întreaga existență pentru a-i salva pe toți acești oameni. Dar, până atunci, va lăsa lacrimile să îi curgă în continuare.




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Milionarii de la DreamLand: Intenții Ascunse de Laura Asher

Ca marea majoritate a persoanelor care citesc, sunt atrasă, din diverse motive, de cărțile care au un anumit grad de popularitate în spațiul...