Continui seria de recenzii cu volumul doi al seriei Zedekiah, volum pe care cred că, din anumite puncta de vedere, mi-a plăcut mai mult decât primul.
Sentimentele au fost și
aici la cote maxime, tensiunea a fost la ea acasă și am avut parte de câteva
întorsături de situații care au dat peste cap întreaga acțiune.
Despre ce este vorba în Zedekiah – Volumul II?
La fel ca în primul volum, povestea ni prezintă pe Zedek și pe Zee. De data
aceasta, însă, cei doi sunt prezentați într-o altă ipostază a lor, întâmpinând
alte dificultăți.
Zedekiah Zedek Markov este, de data aceasta, dispus să riște în ceea
ce privește iubirea. Deși încă se luptă cu propriile nesiguranțe și frici,
Zedek pare că vrea să dea o șansă iubirii, nesiguranța lui cea mai mare.
Zaylee Zee Evans se găsește, de data asta, prinsă între două iubiri,
Nevoită să ia o decizie, Zee pare că se teme să își urmeze adevăratele
sentimente. Astfel, ajunge să trăiască între două iubiri contradictorii, lucru
care îi face existența și mai dificilă.
Ce mi-a plăcut
Acentul pus pe relația toxică
Consider că relația toxică prezentată în acest volum, și nu numai în
acesta, reprezintă un semnal de alarmă pentru ceea ce este realitatea multor
persoane.
Prin această relație se accentuează faptul că e mult mai greu decât pare să
ieși dintr-o astfel de relație și că, indiferent dacă pleci sau dacă rămâi,
durerea tot o să fie prezentă în existența ta.
Progresul lui Zed
Spre deosebire de primul volum, Zedek pare mult mai deschis să riște și să
comunice. Deși încă are anumite reticențe, Zedek pare mult mai dispus să își
asume anumite lucruri, ceea ce reprezintă un mare plus pentru el.
Morala poveștii
În final, seria aceentuează faptul că viața merge înainte, indiferentă la
greutățile pe care le are fiecare de îndurat. Viața își continuă cursul
natural, depinde de tine dacă rămâi pe loc sau înaintezi odată cu ea.
Reuniunea personajelor vechi
Deși această reuniune s-a realizat într-un context negativ, m-am bucurat
din tot sufletul meu de ea. A fost savuroasă și simt că a fost nevoie de așa
ceva pentru ca povestea să se finalizeze așa cum trebuie. Refuzam ca seria să
se termine fără ca personajele vechi să nu revină în viața lui Zedek în mod
fizic.
Ce nu mi-a plăcut
Sibelle
Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre ea și despre rolul pe care l-a jucat aceasta în viața lui Zedek.
Aș fi vrut să văd niște scene din trecut în care Sibelle
interacționează cu Zedek, în care cei doi sunt împreună. Consider că, prin
astfel de scene, relația dintre Sibelle și Zedek ar fi fost mult mai bine
conturată, iar influența ei în viața lui Zed ar fi fost mult mai bine
înțeleasă.
Madden
La fel ca în primul volum, mi-ar fi plăcut să văd mai multe scene cu Madd interacționând cu Zedek și nu numai. Ador relația dintre cei doi și îmi sunt ambii foarte dragi, motiv pentru care aș fi vrut cât de multe scene posibil care să îi aibă pe ei doi ca protagoniști.
Verdict final
La fel ca primul volum, cel de-al doilea volum al seriei Zedekiah primește 5 steluțe din 5. A
fost un volum plin de emoție, de răsturnări de situație și de evenimente
neprevăzute.
Adaug aici faptul că, după părerea mea, finalul este, într-o anumită măsură ceea ce trebuie. Aș argumenta puțin mai mult aici, însă nu vreau să influențez părerea nimănui și, pe lângă asta, nu vreau nici să dau vreun spoiler de orice tip.
Cui recomand această carte
Recomand această carte, în primul rând, tuturor celor care
au citit primul volum. Povestea devine și mai interesantă în cel de-al doilea,
vă asigur de asta.
Totodată, recomand cartea celor care își doresc o aventură sentimentală de proporții și, în aceeași măsură, o lecție de viață valoroasă.
Bonus: Citate care mi-au atras atenția
❝Nimeni nu e în preajma celorlalți
așa cum e, de fapt, atunci când nu îl vede nimeni. Cu toții ascundem anumite
părți din noi.❞
❝― Pentru că e mai ușor să pierzi
atunci când știi de la început că sunt șanse atât de mari să se întâmple una ca
asta.❞
❝― Preferi să păstrezi distanța de
teamă că, dacă te implici prea mult, asta ar putea ajunge într-o zi să te
rănească.❞
❝Fără să vreau, se pare că am apăsat pe
un întrerupător care face lumină într-o debara din sufletul ei în care atârnă
pânze de paianjen și zac, pline de praf, neliniști la care nu a mai umblat de
mult.❞
❝Nu ai cum să consolezi sau să alini
astfel de răni, poți doar să înveți să trăiești cu ele.
❞
❝— Sentimentele nu au nevoie de
cuvinte ca să existe. Ele există sau nu, în ciuda cuvintelor, în spatele cărora
ne ascundem. ❞
❝— Câteodată, atingerile nu sunt nimic
mai mult decât niște proiecții ale privirilor noastre.❞
❝Timpul nu ne e niciodată prieten,
presupun. Ține vremurile bune la distanță și ne lasă doar amintirile care ne
dor.❞
❝Oamenii care nu știu ce vor sfârșesc prin a se mulțumi cu
decizii luate de alții.❞
❝Nici nu are idee cât de bine se
simt cele mai greșite lucruri pe care le-am făcut.❞
❝— Pentru totdeauna nu durează
niciodată prea mult, să știi.❞
❝Cele mai mari frici ajung, mai
devreme sau mai târziu, să se concretizeze, precum cele mai mari dorințe, dacă
crezi sufficient de mult în ele.❞
❝Toate poveștile mele se încheie cu o despărțire. Dar vreau
să o învăț că lumea nu se sfârșește într-o despărțire.❞
❝Sunt obișnuit să simt că locul oamenilor la care încep să țin e lângă altcineva.❞
❝— Nu îți face iluzii, Benjamin, mai devreme sau mai târziu,
îi dezamăgesc pe toți.❞
❝— Ăsta ești tu, cee ace unora le
place să numească lup singuratic, nu spui ce te doare, nu te plângi, nu
cauți ajutorul, iar atunci când totuși ți se oferă, faci tot posibilul să fugi
cât mai departe, pentru că ți-e teamă că ajutorul primit te va face vulnerabil
și vei putea fi din nou rănit.❞
❝— Nu suntem suma greșelilor părinților
noștri, înțelegi?❞
❝Greșit, da, însă cine spune că singura cale pe care o vezi înainte trebuie
să fie neapărat una corectă?❞
❝— Copilul rănit din tine caută
copilul rănit din alții și face tot posibilul să repare ceea ce se mai poate
repara.❞
❝— Nu vei fi niciodată demn de iubirea cuiva,
dacă nu îți sai seama, înainte de toate, cum să fii demn de a ta.❞
❝— Oamenii care îi salvează pe alții au cea mai mare nevoie
să fie salvați.❞
❝Trebuie să îți amintești doar că și tu poți pierde.❞
❝Mă simt ciudat acum, cu ea în
brațe, mă simt mai puțin incomplet, mai puțin gol, mai puțin defect.❞
❝Îmbrățișarea asta e ca o promisiune, promisiune unui mai
bine în care nu mi-am dat voie să cred până acum.❞
❝— Binele implică întotdeauna și mai puțin.❞
❝Viața e ciudată. Nu îmi amintesc să
mă fi simțit vreodată mai rău de atât, mai nesigură, mai departe de mine
însămi, mai nehotărâtă în privința propriilor dorințe și în același timp, nu
îmi pot aminti vreo altă perioadă în care să fi fost mai fericită de atât, în
care să simt cu adevărat că trăiesc și că fiecare bătaie a inimii are un rost
dincolo de cee ace aș putea eu înțelege.❞
❝Unde se duce iubirea când ți se golește pieptul de ea?❞
❝Nu are niciun rost să numeri
lucruri care nu se vor sfârși niciodată.❞
❝Zed avea dreptate, la sfârșit, cineva pleacă. Nu există
final fericit pentru noi.❞
❝Fericirea e o himeră. Aleargă prea
mulți după ea și prea puțini o prind.❞
❝Niciodată,
la fel ca întotdeauna, e un
cuvânt extrem de supraapreciat.❞
❝Dar cum să mă opresc când fiecare
petic de pe pielea care o acoperă implore să fie mângâiat, și sărutat așa cum
nu a mai fost vreodată? Cum să mă opresc? ❞
❝Cât
de departe sunt dispus să merg pentru un joc pierdut? Dar pentru o fată pe care
nu o pot avea, pe care nu am voie să mi-o doresc și pe care, cu siguranță, nu o
merit?❞
❝Am impresia că, de data asta, cel
care pleacă nu voi fi eu.❞
❝— Pentru că nu voi putea niciodată
să te ajut dacă nu știu ce te-a rănit cu adevărat.❞
❝— Nu
vrei să îmi afli trecutul pentru a ști cum să mă vindeci, vrei să îl afli
pentru a ști cu ce te lupți,❞
❝— Nu știi ce e iubirea. El te-a
învățat să iubești și…nici el nu știa ce e iubirea.❞
❝Oh,
gelozia, o buruiană care prinde rădăcini adânci într-un timp atât de scurt.❞
❝— Suntem suma poveștilor pe care
le-am trait.❞
❝—
Crezi că poți uita cu adevărat pe cineva pe care l-ai iubit cândva.❞
❝Poate are legătură cu amândoi,
pentru că amândoi avem oameni pe care încercîm sau pe care ar trebui să îi
uităm.❞
❝Pentru
că am impresia că aș putea, dacă încerc sufficient de mult, să alin durerea
aceea.❞
❝Azi nu e deloc liniște în mine,
pentru că am impresia că a venit momentul să aleg și pentru că nu cred că, în
povestea asta, există vreo alegere care să ne facă pe toți fericiți, există
doar alegeri greșite.❞
❝— Vine un moment în care trebuie să încetezi să te mai gândești la ceilalți și începi să te gândești la tine. Dă-ți timp. Timpul are capacitatea aceasta minunată de a trece mai greu peste ceea ce contează cu adevărat.❞
❝— Un refuz nu e un capăt de lume.
Și nu poți ști niciodată cu siguranță dar, uneori, cele mai frumoase surprize
pe care le primim de la viață își au rădăcinile în cele mai marei dezamăgiri.❞
❝— Alcoolul
e întotdeauna o problemă, niciodată soluția.❞
❝Poate că obișnuința nu e un nod
greu de desfăcut.❞
❝— Ai
impresia că, dacă te apropii prea mult de cineva, vei fi în mod inevitabil
rănit.❞
❝Prietenii sunt, de fapt, oameni
care îți rămân alături, oricât de departe ai pleca, așa cum a rămas Anna.❞
❝E
un fluture prins într-o plasă și mă tem că plasa asta a lui o va răni suficient
cât să nu mai poată zbura niciodată.❞
❝Obișnuința e o nenorocită, te
obligă să accepți că se poate și mai rău, desi mi-e greu să îmi imaginez cum ar
fi posibil.❞
❝Uite
o altă metaforă despre viață – țigara asta. Multe șucruri sunt asemenea ei, nu
pot fi reparate, oricât te-ai încăpățâna să încerci, și cea mai bună soluție e
să renunți. Să te desprinzi de ele. Să le arunci. Să le uiți. Să le
înlocuiești.❞
❝M-am transformat într-un premiu
pentru el, iar acum, crezând că m-a câștigat, face tot posibilul să își etaleze
premiul mult râvnit.❞
❝Iubesc și urăsc nopțile deopotrivă.
Le urăsc pentru că în umbrele și negura lor se nasc coșmaruri, și frici, și
gânduri pe care aș vrea să le uit, dar totodată le iubesc, pentru că pe cerul
lor se nasc stelele pe care le văd de fiecare dată când mi-e greu să respir și
închid ochii ca să mă liniștesc.❞
❝Zed e ancora mea și mă agăț de el
cu toată ființa, fără să îmi fie teamă.❞
❝Oficial, brațele și buzele ei sunt
temnița mea preferată, chiar dacă nu știu de ce anume sunt vinovat.❞
❝Memento: Cele mai greșite lucruri pe care
le-am făcut încă se simt al naibii de bine.❞
❝Poate că, de fapt, tot ce trăim e,
în esență, bun și rău deopotrivă, chiar dacă în proporții diferite.❞
❝Unele răspunsuri sunt mai dificile decât altele.❞
❝― Sunt un om care se minte că nu
mai speră, deși o face în fiecare clipă.❞
❝Cum repari fisurile care au
înflorit în sufletul cuiva, de jur împrejur, nemiloase și adânci?❞
❝Cum faci să fie bine în viața unui
om care nu mai crede în bine?❞
❝Cum vindeci prezentul, dacă nu poți
ajunge la trecut?❞
❝Cum înveți pe cineva să o ia de la
început, când nici tu nu te descurci prea bine?❞
❝Mă întreb cum e posibil ca cineva
care se teme de iubire, cineva căruia iubirea îi provoacă rău, să te facă să te
simți iubit în cel mai minunat mod cu putință, așa cum nimeni nu a mai reușit.❞
❝Zed e un paradox, unul pe care
vreau să-l trăiesc la nesfârșit.❞
❝— Nu, Zed, să renunț acum ar fi o
greșeală, iar eu m-am săturat să fac alegeri greșite.❞
❝Zed e ca o furtună de vară –
intens, dezastruos, imprevizibil și minunat.❞
❝E atât de frumoasp ca o floare de
primăvară solitară care a înflorit înaintea tuturor.❞
❝Dezamăgirea din ochii lui e ca un
sigiliu închis care mă apasă pe suflet.❞
❝— Băiete, nu sunt sigur de multe
lucruri așa cum sunt sigur de faptul că tu meriți mai mult și că nici nu îți
dai seama cât meriți. ❞
❝Memento: Oamenii care umplu
goluri obișnuiesc să lase altele și mai adânci atunci când pleacă.❞
❝Închid ochii, încercând să nu îi
spun că și eu vreau să rămân, că pentru prima data în viața mea vreau să rămân undeva.❞
❝E atât de absurd și atât de greșit
ce îmi cere, să mă aleg pe mine în locul lui, ar cum s-o fac când iubirea, în
esență, e doar o alegere și înseamnă să îl alegi pe celălalt iar și iar, la
nesfârșit, de fiecare data.❞