joi, 26 octombrie 2023

Zedekiah - Volumul II de Dama de Treflă

 Continui seria de recenzii cu volumul doi al seriei Zedekiah, volum pe care cred că, din anumite puncta de vedere, mi-a plăcut mai mult decât primul.

Sentimentele au fost și aici la cote maxime, tensiunea a fost la ea acasă și am avut parte de câteva întorsături de situații care au dat peste cap întreaga acțiune.

Tot ce pot să spun despre acest volum — și această serie, la mod general – este faptul că mi-a întrecut așteptările din toate punctele de vedere.

Despre ce este vorba în Zedekiah – Volumul II?

La fel ca în primul volum, povestea ni prezintă pe Zedek și pe Zee. De data aceasta, însă, cei doi sunt prezentați într-o altă ipostază a lor, întâmpinând alte dificultăți.

Zedekiah Zedek Markov este, de data aceasta, dispus să riște în ceea ce privește iubirea. Deși încă se luptă cu propriile nesiguranțe și frici, Zedek pare că vrea să dea o șansă iubirii, nesiguranța lui cea mai mare.

Zaylee Zee Evans se găsește, de data asta, prinsă între două iubiri, Nevoită să ia o decizie, Zee pare că se teme să își urmeze adevăratele sentimente. Astfel, ajunge să trăiască între două iubiri contradictorii, lucru care îi face existența și mai dificilă.


Ce mi-a plăcut

Acentul pus pe relația toxică

Consider că relația toxică prezentată în acest volum, și nu numai în acesta, reprezintă un semnal de alarmă pentru ceea ce este realitatea multor persoane.

Prin această relație se accentuează faptul că e mult mai greu decât pare să ieși dintr-o astfel de relație și că, indiferent dacă pleci sau dacă rămâi, durerea tot o să fie prezentă în existența ta.

 

Progresul lui Zed

Spre deosebire de primul volum, Zedek pare mult mai deschis să riște și să comunice. Deși încă are anumite reticențe, Zedek pare mult mai dispus să își asume anumite lucruri, ceea ce reprezintă un mare plus pentru el.

 

Morala poveștii

În final, seria aceentuează faptul că viața merge înainte, indiferentă la greutățile pe care le are fiecare de îndurat. Viața își continuă cursul natural, depinde de tine dacă rămâi pe loc sau înaintezi odată cu ea.


Reuniunea personajelor vechi

Deși această reuniune s-a realizat într-un context negativ, m-am bucurat din tot sufletul meu de ea. A fost savuroasă și simt că a fost nevoie de așa ceva pentru ca povestea să se finalizeze așa cum trebuie. Refuzam ca seria să se termine fără ca personajele vechi să nu revină în viața lui Zedek în mod fizic.


Ce nu mi-a plăcut

Sibelle

Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre ea și despre rolul pe care l-a jucat aceasta în viața lui Zedek.

Aș fi vrut să văd niște scene din trecut în care Sibelle interacționează cu Zedek, în care cei doi sunt împreună. Consider că, prin astfel de scene, relația dintre Sibelle și Zedek ar fi fost mult mai bine conturată, iar influența ei în viața lui Zed ar fi fost mult mai bine înțeleasă.


Madden

La fel ca în primul volum, mi-ar fi plăcut să văd mai multe scene cu Madd interacționând cu Zedek și nu numai. Ador relația dintre cei doi și îmi sunt ambii foarte dragi, motiv pentru care aș fi vrut cât de multe scene posibil care să îi aibă  pe ei doi ca protagoniști.


Verdict final

La fel ca primul volum, cel de-al doilea volum al seriei Zedekiah primește 5 steluțe din 5. A fost un volum plin de emoție, de răsturnări de situație și de evenimente neprevăzute.

Adaug aici faptul că, după părerea mea, finalul este, într-o anumită măsură ceea ce trebuie. Aș argumenta puțin mai mult aici, însă nu vreau să influențez părerea nimănui și, pe lângă asta, nu vreau nici să dau vreun spoiler de orice tip.


Cui recomand această carte

Recomand această carte, în primul rând, tuturor celor care au citit primul volum. Povestea devine și mai interesantă în cel de-al doilea, vă asigur de asta.

Totodată, recomand cartea celor care își doresc o aventură sentimentală de proporții și, în aceeași măsură, o lecție de viață valoroasă.


Bonus: Citate care mi-au atras atenția

❝Nimeni nu e în preajma celorlalți așa cum e, de fapt, atunci când nu îl vede nimeni. Cu toții ascundem anumite părți din noi.❞

❝― Pentru că e mai ușor să pierzi atunci când știi de la început că sunt șanse atât de mari să se întâmple una ca asta.❞

❝― Preferi să păstrezi distanța de teamă că, dacă te implici prea mult, asta ar putea ajunge într-o zi să te rănească.❞

Fără să vreau, se pare că am apăsat pe un întrerupător care face lumină într-o debara din sufletul ei în care atârnă pânze de paianjen și zac, pline de praf, neliniști la care nu a mai umblat de mult.

❝Nu ai cum să consolezi sau să alini astfel de răni, poți doar să înveți să trăiești cu ele.

❝— Sentimentele nu au nevoie de cuvinte ca să existe. Ele există sau nu, în ciuda cuvintelor, în spatele cărora ne ascundem.

Câteodată, atingerile nu sunt nimic mai mult decât niște proiecții ale privirilor noastre.

❝Timpul nu ne e niciodată prieten, presupun. Ține vremurile bune la distanță și ne lasă doar amintirile care ne dor.

Oamenii care nu știu ce vor sfârșesc prin a se mulțumi cu decizii luate de alții.

❝Nici nu are idee cât de bine se simt cele mai greșite lucruri pe care le-am făcut.

Pentru totdeauna nu durează niciodată prea mult, să știi.

❝Cele mai mari frici ajung, mai devreme sau mai târziu, să se concretizeze, precum cele mai mari dorințe, dacă crezi sufficient de mult în ele.

Toate poveștile mele se încheie cu o despărțire. Dar vreau să o învăț că lumea nu se sfârșește într-o despărțire.

❝Sunt obișnuit să simt că locul oamenilor la care încep să țin e lângă altcineva.

— Nu îți face iluzii, Benjamin, mai devreme sau mai târziu, îi dezamăgesc pe toți.

❝— Ăsta ești tu, cee ace unora le place să numească lup singuratic, nu spui ce te doare, nu te plângi, nu cauți ajutorul, iar atunci când totuși ți se oferă, faci tot posibilul să fugi cât mai departe, pentru că ți-e teamă că ajutorul primit te va face vulnerabil și vei putea fi din nou rănit.

Așa ne place să credem, dar dacă răul e atât de adânc înrădăcinat în noi, încât nu mai are rost să îl smulgem?

❝— Nu suntem suma greșelilor părinților noștri, înțelegi?

Greșit, da, însă cine spune că singura cale pe care o vezi înainte trebuie să fie neapărat una corectă?

❝— Copilul rănit din tine caută copilul rănit din alții și face tot posibilul să repare ceea ce se mai poate repara.

— Nu vei fi niciodată demn de iubirea cuiva, dacă nu îți sai seama, înainte de toate, cum să fii demn de a ta.

— Oamenii care îi salvează pe alții au cea mai mare nevoie să fie salvați.

Trebuie să îți amintești doar că și tu poți pierde.

❝Mă simt ciudat acum, cu ea în brațe, mă simt mai puțin incomplet, mai puțin gol, mai puțin defect.

Îmbrățișarea asta e ca o promisiune, promisiune unui mai bine în care nu mi-am dat voie să cred până acum.

— Binele implică întotdeauna și mai puțin.

— Răul nu e niciodată puțin, băiete.

❝Viața e ciudată. Nu îmi amintesc să mă fi simțit vreodată mai rău de atât, mai nesigură, mai departe de mine însămi, mai nehotărâtă în privința propriilor dorințe și în același timp, nu îmi pot aminti vreo altă perioadă în care să fi fost mai fericită de atât, în care să simt cu adevărat că trăiesc și că fiecare bătaie a inimii are un rost dincolo de cee ace aș putea eu înțelege.

Unde se duce iubirea când ți se golește pieptul de ea?

❝Nu are niciun rost să numeri lucruri care nu se vor sfârși niciodată.

Zed avea dreptate, la sfârșit, cineva pleacă. Nu există final fericit pentru noi.

❝Fericirea e o himeră. Aleargă prea mulți după ea și prea puțini o prind.

Niciodată, la fel ca întotdeauna, e un cuvânt extrem de supraapreciat.

❝Dar cum să mă opresc când fiecare petic de pe pielea care o acoperă implore să fie mângâiat, și sărutat așa cum nu a mai fost vreodată? Cum să mă opresc?

❝Cât de departe sunt dispus să merg pentru un joc pierdut? Dar pentru o fată pe care nu o pot avea, pe care nu am voie să mi-o doresc și pe care, cu siguranță, nu o merit?

❝Am impresia că, de data asta, cel care pleacă nu voi fi eu.

Pentru că lupta ne motivează să mergem mai departe atunci când nimic  altceva nu ar putea.

❝— Pentru că nu voi putea niciodată să te ajut dacă nu știu ce te-a rănit cu adevărat.

Nu vrei să îmi afli trecutul pentru a ști cum să mă vindeci, vrei să îl afli pentru a ști cu ce te lupți,

❝— Nu știi ce e iubirea. El te-a învățat să iubești și…nici el nu știa ce e iubirea.

❝Oh, gelozia, o buruiană care prinde rădăcini adânci într-un timp atât de scurt.

❝— Suntem suma poveștilor pe care le-am trait.

Crezi că poți uita cu adevărat pe cineva pe care l-ai iubit cândva.

❝Poate are legătură cu amândoi, pentru că amândoi avem oameni pe care încercîm sau pe care ar trebui să îi uităm.

❝Pentru că am impresia că aș putea, dacă încerc sufficient de mult, să alin durerea aceea.

❝Azi nu e deloc liniște în mine, pentru că am impresia că a venit momentul să aleg și pentru că nu cred că, în povestea asta, există vreo alegere care să ne facă pe toți fericiți, există doar alegeri greșite.

Vine un moment în care trebuie să încetezi să te mai gândești la ceilalți și începi să te gândești la tine. Dă-ți timp. Timpul are capacitatea aceasta minunată de a trece mai greu peste ceea ce contează cu adevărat.

❝— Un refuz nu e un capăt de lume. Și nu poți ști niciodată cu siguranță dar, uneori, cele mai frumoase surprize pe care le primim de la viață își au rădăcinile în cele mai marei dezamăgiri.

Alcoolul e întotdeauna o problemă, niciodată soluția.

❝Poate că obișnuința nu e un nod greu de desfăcut.

Ai impresia că, dacă te apropii prea mult de cineva, vei fi în mod inevitabil rănit.

❝Prietenii sunt, de fapt, oameni care îți rămân alături, oricât de departe ai pleca, așa cum a rămas Anna.

❝E un fluture prins într-o plasă și mă tem că plasa asta a lui o va răni suficient cât să nu mai poată zbura niciodată.

❝Obișnuința e o nenorocită, te obligă să accepți că se poate și mai rău, desi mi-e greu să îmi imaginez cum ar fi posibil.

❝Uite o altă metaforă despre viață – țigara asta. Multe șucruri sunt asemenea ei, nu pot fi reparate, oricât te-ai încăpățâna să încerci, și cea mai bună soluție e să renunți. Să te desprinzi de ele. Să le arunci. Să le uiți. Să le înlocuiești.

❝― Am nevoie de tine, prințesă, patru cuvinte despre care nu vei ști niciodată cât au însemnat atunci când le-am scris. Nu vei ști ce ziduri a trebuit să dobor ca să le scriu, câte părți din mine să las să se crape, deși abia se lipiseră la loc. Nu vei ști. Și poate că nici nu îți va păsa.❞

❝M-am transformat într-un premiu pentru el, iar acum, crezând că m-a câștigat, face tot posibilul să își etaleze premiul mult râvnit.❞

❝Iubesc și urăsc nopțile deopotrivă. Le urăsc pentru că în umbrele și negura lor se nasc coșmaruri, și frici, și gânduri pe care aș vrea să le uit, dar totodată le iubesc, pentru că pe cerul lor se nasc stelele pe care le văd de fiecare dată când mi-e greu să respir și închid ochii ca să mă liniștesc.❞

❝Zed e ancora mea și mă agăț de el cu toată ființa, fără să îmi fie teamă.❞

❝Oficial, brațele și buzele ei sunt temnița mea preferată, chiar dacă nu știu de ce anume sunt vinovat.❞

Memento: Cele mai greșite lucruri pe care le-am făcut încă se simt al naibii de bine.❞

❝Poate că, de fapt, tot ce trăim e, în esență, bun și rău deopotrivă, chiar dacă în proporții diferite.❞

❝Unele răspunsuri sunt mai dificile decât altele.❞

❝― Sunt un om care se minte că nu mai speră, deși o face în fiecare clipă.❞

Cum repari fisurile care au înflorit în sufletul cuiva, de jur împrejur, nemiloase și adânci?

❝Cum faci să fie bine în viața unui om care nu mai crede în bine?❞

❝Cum vindeci prezentul, dacă nu poți ajunge la trecut?❞

❝Cum înveți pe cineva să o ia de la început, când nici tu nu te descurci prea bine?❞

❝Mă întreb cum e posibil ca cineva care se teme de iubire, cineva căruia iubirea îi provoacă rău, să te facă să te simți iubit în cel mai minunat mod cu putință, așa cum nimeni nu a mai reușit.❞

❝Zed e un paradox, unul pe care vreau să-l trăiesc la nesfârșit.

❝— Nu, Zed, să renunț acum ar fi o greșeală, iar eu m-am săturat să fac alegeri greșite.❞

❝Zed e ca o furtună de vară – intens, dezastruos, imprevizibil și minunat.❞

❝E atât de frumoasp ca o floare de primăvară solitară care a înflorit înaintea tuturor.❞

❝Dezamăgirea din ochii lui e ca un sigiliu închis care mă apasă pe suflet.❞

❝— Băiete, nu sunt sigur de multe lucruri așa cum sunt sigur de faptul că tu meriți mai mult și că nici nu îți dai seama cât meriți. ❞

Memento: Oamenii care umplu goluri obișnuiesc să lase altele și mai adânci atunci când pleacă.❞

❝Închid ochii, încercând să nu îi spun că și eu vreau să rămân, că pentru prima data în viața mea vreau să rămân undeva.❞


❝E atât de absurd și atât de greșit ce îmi cere, să mă aleg pe mine în locul lui, ar cum s-o fac când iubirea, în esență, e doar o alegere și înseamnă să îl alegi pe celălalt iar și iar, la nesfârșit, de fiecare data.❞



























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Milionarii de la DreamLand: Intenții Ascunse de Laura Asher

Ca marea majoritate a persoanelor care citesc, sunt atrasă, din diverse motive, de cărțile care au un anumit grad de popularitate în spațiul...