marți, 3 octombrie 2023

Sinned și răspunsurile corecte de Karina L. Alexandra

 Revin cu recenzia unei cărți care face parte dintr-o serie de suflet. În inima mea, această serie va avea mereu o însemnătate aparte. De altfel, pot spune că și autoarea are un loc special în viața mea de cititor.

De data aceasta o să vorbesc despre Sinned și răspunsurile corecte, volumul doi al seriei lui Sinned. Deși nu am făcut recenzia primului volum pentru că nu mă ocupam cu asta pe vremea când am citit acel volum, îl recomand cu mare drag, această serie fiind una din care, involuntar, rămâi cu o lecție.


Despre ce este vorba în Sinned și răspunsurile corecte?

Acțiunea cărții se focusează pe încercarea lui Coraline de a-l face pe Sinned să accepte că e okay să iubească, timp în care Sinned se luptă cu propria persoană în vederea acceptării faptului că e okay să aibă sentimente pentru altcineva.

Sinned Snyder este un tânăr în aparență morocănos, foarte sobru și care își tratează cu mare seriozitate atribuțiile. Suferă pierderea unei persoane foarte importante pentru el, motiv pentru care îi este greu să își afișeze sentimentele și să recunoască faptul că începe să treacă peste moartea acelei persoane.  În ciuda eforturilor mari pe care le depune, acesta simte mereu că eșuează în tot ceea ce face.

Coraline Myers este o tânără foarte împiedicată, rușinoasă, timidă și reticentă. Toate acestea, deși la prima vedere par a fi defecte, fac din Coraline o fată foarte drăgălașă, care este puțin ieșită din tipar. În ciuda trecutului ei, Coraline continuă să zâmbească, ambiționându-se se ajungă cât mai departe în viață și încercând să trăiască viața pe care o merită din plin.


Ce mi-a plăcut

Morala poveștii

De-a lungul celor două volume, idee de bază este Fă bine cu ceea ce ai!, iar acesta mi se pare un aspect pe care ar trebui să îl avem în vedere mult mai des.

De multe ori tindem să fim nemulțumiți cu ceea ce avem datorită presiunilor de a avea mai mult, motiv pentru care uităm să ne bucurăm de ceea ce avem deja.

Morala acestei serii este să te bucuri de ceea ce ai și de oamenii care te înconjoară. Cred cu tărie că ar trebui să luăm în considerare această învățătură în fiecare zi din viețile noastre.


Portretizarea situației

În ceea ce privește situația în care se află Sinned, autoare reușește să surprindă foarte bine greutățile prin care acesta trece datorită pierderii suferite.

Deși a trecut ceva timp de când a pierdut pe cineva, Sinned încă se luptă cu vina resimțită în momentele de bucurie trăite în lipsa acelei persoane.

Situația lui Sinned reprezintă într-un mod realist greutățile prin care trec oamenii în momentul în care pierd persoane care au un impact și o însemnătate aparte în viețile lor.


Puterea din spatele poveștilor

Oricât de normală ar fi părut din exterior situația pentru protagoniști, Sinned și Coraline au avut parte de niște povești de viață mai puțin comune și mai puțin fericite. Însă, indiferent de greutățile apărute în cale, niciunul dintre ei nu s-au dat bătuți. Cei doi au găsit mereu puterea să lupte, să ierte și să meargă mai departe.


Epilog II

Acest final accentuează faptul că lucrurile se așează întotdeauna cum trebuie. Chiar dacă nu pare sau chiar dacă nu ne dăm noi seama, Universul așează mereu lucrurile așa cum trebuie.

Finalul acesta este fix ceea ce este necesar pentru a încheia povestea într-o manieră în care perspectiva tuturor persoanjelor este pusă în lumină.


Ce nu mi-a plăcut

Anya

Spre deosebire de primul volum, în acest volum, Anya este extrem de nerecunoscătoare față de Sinned. Deși acesta și-a sacrificat întreaga viață pentru bunăstarea ei, Anya pare să fi uitat toate aceste detalii.

M-a cam derajnat această latură răsfățată și nerecunoscătoare a ei și, recunosc, am fost puțin dezamăgită de această schimbare.


Verdict final

Fără să stau prea mult pe gânduri, Sinned și răspunsurile corecte primește din partea mea 5 steluțe din 5. Această serie reprezintă o adevărată lecție de viață pe care orice om ar trebui să o citească mai repede sau mai târziu și prin care, inevitabil, toți ajungem să trecem.

 

Cui recomand această carte

Recomand această carte tuturor celor care vor să urmărească o lecție de viață ce vizează pierderea persoanelor dragi.

În același timp, această poveste de viață prezintă și latura dulce-acrișoară a întocmirii unei relații amoroase în urma pierderii unei persoane, relație ce ar putea fi acompaniată de vină, durere, regrete și alte sentimente asemănătoare.

Precizez faptul că, pe parcursul lecturii s-ar putea să fie necesar și un pachet de șervețele.


Bonus: Citate care mi-au atras atenția

Nu îmi doresc decât să ajutăm oamenii. Pentru că asta a fost dorința ei. Și asta este menirea mea.

Copiii noștri au crescut, iubito.

— Ai dreptul să fii fericit iar, Sinned.

— Ai grijă de tine și de inima ta.

Obișnuiam să fiu un adolescent plin de ură și ranchiună. Obișnuiam să mă înec în amărăciune când aveam probleme din cauza alegerilor făcute de mine. Nu era cel mai sănătos obicei al meu, dar am avut eu vreun obicei sănătos vreodată?

Acum sunt un adult ce nu s-a schimbat, ci doar a învățat sentimentele. Amărăciunea încă există, îngropată adânc în sufletul meu. Tristețea mă bântuie zilnic. Ura îmi mănâncă sufletul.

Probabil pentru că am trăit prea multe lucruri, prea devreme. Sufletul meu este bătrân.

Mă pot face criță fără să beau. Este unul dintre talentele mele. Mă îmbăt cu amărăciune.

Amethyst era precum un trandafir pus în vază. Se veștejea.

Eu sunt singurul care mă agăț de ea, deși am fost acolo la atâtea episoade care ar fi trebuit să mă facă să fug.

Este mai bine să iubești și să pierzi decât să nu iubești deloc.

Ne aruncăm cu capul înainte în relații fără să realizăm că ne putem îndrăgosti atât de tare încât inima noastră se va face țăndări cândva.

Dar nu mai vreau doar să supraviețuiesc cu durerea în piept. Vreau să trăiesc.

Însă nu mă pot preface că sunt bine. Astăzi este una din zilele în care doare mai tare. Pentru că este o reamintire a perioadei în care am luptat și am pierdut. Este o reamintire a faptului că ea nu va mai veni niciodată înapoi.

❝— Dacă nu te iubești și nu te complimentezi tu singură, atunci cine crezi că o va face în locul tău?

Nu are habar cum se simte vinovăția față de persoana iubită. Sau trădarea.

— Să iubești pe altcineva nu înseamnă să nu mai iubești o persoană care a făcut parte din viața ta înainte. Înaseamnă că viața este schimbătoare și iubirea este infinită. Fericirea ta nu o va răni, oriunde e ea acum. O va bucura.

❝— O luptă nu se duce niciodată singur.

— Înțeleg că sunt o fată prostuță, însă oricine se află în sufletul tău. Nu este știință.

Uneori trebuie sî dai glas gesturilor pentru ca acestea să abiă valoare.

Îl las să plângă pentru că, femeie sau bărbat, uneori ai nevoie de asta. Mai ales când traumele trecutului te ajung din urmă și în sfârșit ai pe cineva care să te ia în brațe.

Poate că a crezut că demonii mei sunt mai mici de atât. Însî habar nu are cu cine stă de vorbă.

— Binele persoanei la care trebuie să lucrezi cel mai mult este al tău.

Un om bun nu ar avea resentimentele astea față de el. Un om bun l-ar fi iertat. Dar nu am insinuat niciodată faptul că sunt un om bun.

Totul la ea aduce a un nenorocit de înger. Însă replica ei nu îmi inspiră nimic sfânt. Ci doar mă face să mă gândesc în câte moduri aș poseda-o.

— Doar lasă-mă să te iubesc de la distanță și în tăcere.

M-aș pune în genunchi în fața ei. Oricum sunt în genunchi în fața ei, la figurat vorbind.

Nu mai am nevoie de un alt mormânt la care să plâng.

Ca un bărbat demn de milă, cedez în fața ei.

❝— Frica de singurătate? Obișnuința? Amândouă sunt lucruri teribile, demne de temut.

O soluței, o minciună frumoasă, dar adevărul este că nu exista niciun remediu. Durerea e durere. Și durerea rămâne cu tine pe veci.

— Doar te obișnuiești. Vei vedea că nimic nu este sfârșit de lume, nici măcar pierderea persoanei iubite. Lumea și viața merg înainte, oricât de rănit ai fi tu. Și trebuie să faci la fel. Asta înseamnă de fapt să trăiești. Să treci prin momente fericite și triste, să întâlnești și să pierzi oameni.

❝— Atunci...Nu rămâne blocat în trecut și nefericit. Petnru că despre asta e viața, nu? Despre a întâlni și pierde oameni. Apoi a întâlni alții.

Deși, a ratat o parte. Aceea în care pierzi și următorul rând de oameni întâlniți. Pentru că, de fapt, la final ești mereu singur.

Și revin la a mă simți vinovat. Nu pentru că am jurat să iubesc până la sfârșitul vieții mele pe cineva și acum am pe altcineva în brațe. Ci pentru că țin în brațe o persoană pe care nu o pot iubi așa cum merită.

Zâmbetele mele apar natural pentru ea.

— Etichetele ne oferă instrucțiuni. Fără etichetă, nu știu ce ar trebui să fac cu tine. Totul pare greșit.

— Nu mulți oameni se mai pot lăuda cu o inimă pură după atâtea trânte în noroi, cum e a ta.

Cred că este pentru prima dată în douăzeci de ani când nu simt ranchiună. Mă simt împăcat.

❝— Dar dacă am făcut ce trebuia, de ce mă simt așa mizerabil în fiecare zi a vieții mele?

— Pentru că a face lucrul corect nu ne va aduce mereu fericire. Uneori, răspunsurile corecte sunt cele mai dureroase variante pe care le puteam alege.

Niciodată nu mi-ai stat în cale, căci toate drumurile mele duc la tine,

Am iubit-o ca pe nimeni altcineva. A fost toul pentru mine. Dar...Doar pentru că viața ei s-a încheiat, nu înseamnă că a făcut-o și a mea.

Iubirea este întortocheată. Nu poți decide când, pentru cine sau cum să o simți. Se întâmplă. Și nu mă mai simt vinovat pentru că iubesc pe cineva pe care nu ar trebui să iubesc. Căci nu există așa ceva. Deși iubirea vine sub tot felul de forme, este mereu potrivită.














 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Milionarii de la DreamLand: Intenții Ascunse de Laura Asher

Ca marea majoritate a persoanelor care citesc, sunt atrasă, din diverse motive, de cărțile care au un anumit grad de popularitate în spațiul...