sâmbătă, 11 noiembrie 2023

R4: Asasinul de Treflă - volumul II de Morgan Kane

 Revin cu recenzia unui volum dintr-o serie foarte dragă mine, o serie care se numără cu ușurință printre surprizele acestui an.

Asasinul de treflă, volumul al doilea al seriei R4 este cartea despre care o să vorbesc azi și tot ce pot să spun despre aceasta este că a fost o frumusețe de carte, pe care am savurat-o din toate punctele de vedere.


Despre ce este vorba în R4: Asasinul de treflă - volumul II?

Acțiunea cărții prezintă povestea plină de năbădăi dintre Dimas și Nysaa, două personaje marcate de un trecut sumbru și care își doresc doar pace și liniște.

Nysaa Los Ajuirre este o tânără puternică, călită de un trecut trist, traumatic chiar. Rănită de trecutul ei și aflată într-o situație extrem de dificilă, Nysaa face tot ce îi stă în putere pentru a găsi o rezolvare rapidă a problemei sale, pentru a se putea bucura de viața liniștită după care tânjește.

Dimas Ilserra este, la rândul său, un tânăr marcat de un trecut traumatic și plin de răni atât fizice, cât și psihice. În ciuda problemelor și a nesiguranțelor, Dimas este dispus să riște pentru Nysaa și să treacă peste fricile induse de trecutul care l-a schimbat pentru totdeauna.


Ce mi-a plăcut

Relația dintre Nysaa și Dimas

Relația celor doi a fost una plină de sacrificii. Atât Dimas, cât și Nysaa, au trebuit să riște pentru a ajunge să fie împreună. Au avut de învățat unul de la celălalt și lucrul cel mai important pe care l-au învățat a fost ce e dragostea și cum funcționează ea.


Relația dintre Issey și Morana

Relația celor doi reprezintă un trailer pentru ceea ce va urma în volumul al treilea al seriei. Cei doi sunt absolut delicioși și haioși, replicile lor și felul în care interacționează unul cu celălalt reprezentând niște momente de pauză în lectură.


Mabus

Deși am fost suspicioasă cu privire la el atunci când a apărut prima dată în carte, pe parcurs am avut ocazia să descopăr un caracter foarte frumos în Mabus. Pe lângă faptul că ar face orice doar pentru a-și proteja sora, Mabus demonstrează și loialitate față de cei din R4, chiar dacă nimeni nu credea că șederea lui prin prejma lor le va ușura în vreun fel existența. Spre finalul cărții, Mabus a demonstrat toate intențiile bune posibile și imposibile.


Ce nu mi-a plăcut

Agnar, Aelius și Khalida

Le-am simțit lipsa în acest volum. Mi-ar fi plăcut să am parte de mai multe momente alături de ei în carte, însă înțeleg motivul pentru care cei trei au fost mai absenți.


Verdict final

În final, volumul doi al seriei R4 primește din partea mea 5 steluțe din 5. A fost o carte minunată, o aventură pe cinste și o luptă de caracter dintre personajele principale.



Cui recomand cartea

Recomand această carte tuturor celor care, bineînțeles, au citit primul volum. Crede-ți-mă, merită să vedeți și povestea dintre Nysaa și Dimas.

În continuare, recomand această carte și celor care vor să citească o poveste de dragoste plină de obstacole, în care protagoniștii se luptă, în primul rând, cu propria minte și mai apoi cu lumea din jurul lor. Asasinul de treflă este o carte a disperării pentru supraviețuire, a dorinței de salvare și a visului de a găsi pe cineva alături de care să te simți confortabil.


Bonus: Citate care mi-au atras atenția

Dă-i unui om puterea pe care și-o dorește și îi vei descoperi adevăratul caracter.

Atunci am înțeles că pactul cu moartea nu era o sentință, ci o eliberare.

Familia nu ți-o poți alege, sângele care îți curge în vene mereu va fi amprenta de care părinții tăi au nevoie pentru a-și valida originile, a-și întări puterea, indiferent de consecințe.

Când nu ai nimic de pierdut riști fără să îți pese de consecințe. Muți piesele de joc într-un mod impulsiv și te arunci în fața pericolului cu zâmbetul pe buze, sfidând adversarul.

Însă un câștigător ia în calcul toate soluțiile și ține cont de ele pentru a evita orice neplăcere.

Uneori gândesc cu fluturii din stomac, care se activează chiar și acum, când mă joc pe muchie de cuțit.

O imagine a unui înger căzut în păcat. Iar el s-a înecat în păcate.

 ❝— Ceva îmi spune că nimic nu e imposibil atunci când vrei cu adevărat.

Dezamăgirea este un sentiment pe care nu îl poți controla. Se aseamănă foarte mult cu speranța. Amândouă se înfiripă în sufletul tău cu ușurința unui gând, apoi se încolăcește acolo precum un șarpe pe care nu-l mai poți alunga. Nici gândul îmbătător, nici șarpele sinuos.

Am privit înlănțuiriea degetelor noastre și mi-am dat seama cu tristețe că nu aveam nicio putere în fața sentimentelor. Nu le puteam controla. Nu aveam cum să interzic inimii să mai bată atât de tare, încât o simțeam în timpane. Nici pieptului să se înfoaie de o explozie de simțuri ce mă sufocau. Nici trupului să mi se înmoaie sub simpla lui atingere.

Începusem să înțeleg de ce se scurgeau fetele la picioarele lui, Începusem să fiu una dintre ele.

Bucata mea de trecut devenise o parte din prezentul lui.

Nu e corect nici să mă gândesc la moarte când mi-a fost oferită viața. Nu e corect să fii curajos în moarte dacă nu ești și prin viață.

Calea pe care am ales să merg este îmbibată în remnisciențele unui trecut degradant și determinarea de a continua pe acest drum este redată de dorința împuțită a răzbunării. Pe toți cei care au ucis părți vitale din mine și m-au creionat într-un om putrenic, dar cu frici ucigătoare.

A muncit să iasă din tiparul femeilor din jurul nostru doar pentru mine. Și e un lucru pe care nimeni, niciodată, nu l-a făcut pentru mine.

Ajung în dreptul ei și îmi dau seama că eu chiar trebuie să muncesc pentru femeia asta superbă, fiindcă nu mi se așază în brațe ca oricare alta.

Are standardele ridicate, mi-a spus. Doar că eu nu mă simt îndeajuns de bun pentru ea.

 ❝Nu aș suporta să o văd atinsă de un alt bărbat. Însă nu suport nici să risc eu să o iau pe ea.

Vreau să mă cunoască. Dar nu mai zace nimic frumos pe fundul sufletului meu rece și întunecat.

❝— Egoismul meu nu are limite când vine vorba de tine. Să nu uiți asta.

Mă pictează în prea multe culori frumoase, în timp ce pe mine mă caracterizează doar negrul și albul.

Rezultatul final va fi oricum mai bun pentru ea, fiindcă eu voi fi acela care îi va privi fericirea pe chip, dorindu-mi să fi fost eu ce care i-o oferă.

Amintirile sunt cheia ce deschie ușile spre trecut.

Voia prea mult din nimicul pe care îl aveam de oferită.

Dacă eu nu am putut murdări aripile unui înger, nu i-aș fi permis altuia să o facă.

O sărut cu disperare. Disperarea de a nu mă respinge, fiindcă nu găsește nimic de iubit în mine.

❝— Pentru că unii oameni nu pot iubi decât o dată în viață. Iar eu sunt unul dintre ei. Și aș fi cel mai mare prost dacă nu m-aș lupta pentru tine.

❝— A fost nevoie de o minune ca să cred că și eu merit una.

Un nod mi se așează în gât și sunt la un pas de a mă coborî la picioarele sale. Să-i cer iertare. Să-i cer îndurare. Să-i cer să rămână a mea.

❝— Cei marcați întotdeauna își vor găsi drumul unul spre celălalt.

Mă privește în ochi, de parcă centrul Universului ei e află acolo, și o parte din mine își dorește ca gândul ăsta să devină realitate.

 ❝Educația stă la baza oricărui om ce trăiește după niște principii sănătoase și are alături o conștiință pe care nu vrea să o provoace.

Și încerc cât pot de mult să nu îi cred cuvintele, chiar dacă pe sub pleoape se leagănă o funie în bătaia vântului ce emite avertizări sumbre.

El e bărbatul tuturor femeilor. El nu e bărbatul care m-ar putea salva.

O senzație copleșitoare, euforică, ce poate naște cele mai otrăvitoare visuri în care noi am putea fi așa pentru totdeauna îmi dă târcoale la periferia gândurilor.

Sunt două motive pentru care renunți să ai visuri. Ori ai viața deja trasată, ori ai renunțat deja la viață.

❝— Uneori greutatea împărtășită e mai ușoară.

Viața îți e oferită fără nicio promisiune a tot ce va urma. Vii în brațele realității libere și dezgolit de orice nevoi financiare. Tot ce bate în piept e o inimă mare într-un trup mic, plină de iubire pe care să o ofere. Viața are nevoie doar de iubire. Denumește viața și îi dă un sens. Saul, cel puțin, legăm de iubire tot ceea ce înțelegem din fiecare zi trăită.

Lecțiile pe care existența asta ni le oferă ori nu le învățăm, ori nu le vedem, dar deseori le regretăm.

Și astfel am ajuns să regret clipele în care îmi refuzam dreptul la iubire. Pentru că am ajuns să tânjesc după ea.

Pentru acea frântură de Rai, am alungat femeia pe care în adâncul sufletului mi-o doream aproape.

❝— Dacă te iubește cu adevărat, trecutul nu o va alunga.

Unii habar nu au ce gust are dragostea și poate nu vor afla niciodată. Poate eu sunt unul dintre ei.

 ❝Dar e ușor să lași pe umerii lor o parte din probleme. E greu apoi să te obișnuiești din nou singur, iar eu nu vreau să mai trec prin asta niciodată.

Mă încrunt și clipesc des când îl aud, și inima face o tumbă, și sulfetul înflorește, iar speranța mă amăgește.

Obsesiile și plăcerile ascunse sunt create din dorința de a evada din colivia propriilor demoni. Dar, când gratile sunt din granit și nu le poți distruge, ajungi să dansezi cu friciile, să te îmbeți cu coșmarurile și să dormi cu adevărul pe care te lupți să îl ascunzi.

E prea devreme să cer adevăruri și prea târziu să schimb ceea ce am făcut. Trebuie doar să mă descurc cu ceea ce primesc.

Nu am cum să șterg emoția. Nici să o încui într-un sertar. Nu când e vorba de iubire.

M-am drogat cu euforia ei și nu pot accepta să o pierd.

❝— Nu ești obligat să salvezi pe toată lumea.

❝— Vreau să fii eliberat de orice te ține ascuns în întuneric, iar pentru asta trebuie să stai departe de probleme. Eu o să mă descurc. Mereu am făcut-o.

Problema e că el nu a dat înapoi. El a promis. Multe. Visuri mari, certitudini grele și emoții intense. Iar mie îmi e frică să mă bucur de tot ceea ce mi-a spus, de teamă să nu fie doar un miraj al momentului și, după ce vraja se termină, să ajungem doi străini cu drumuri diferite.

O să iau tot ce are Dimas de oferit și o să-mi risc viața, încercând să nu mai sper la nimic în timp ce o să mă bucur de iluzia unei iubiri cu aripile frânte.

Visurile mele sunt atât de murdare de temeri și deziluzii că nu le mai pot vedea.

 ❝Pentru că eu sunt femeie. Și eu nu am puterea unui bărbat...

Ah, și numele meu pe buzele ei e pură tentație amețitoare, dar nu mă las prins în mrejele iluziei. Nu pe mine mă vrea.

❝— Te iubesc, Nysaa. Învață-mă cum s-o fac fără să te rănesc!

Acum e rândul meu să îi ofer ceea ce are nevoie. E rândul meu să pun demonii la colț și să fiu bărbatul care o iubește, prințul care o salvează, asasinul care ucide pe oricine o atinge.

Cel care mi-a strâns inima în pumni azi noapte și nu a știut cum să mi-o mai repare. Cel care se lasă pradă neîncrederii, de parcă îi e teamă să accepte că e iubit.

Insistă de parcă ar ști cât de puternic e acest sentiment pentru mine. De parcă ar ști că îmi schimbă lumea. Că îmi oferă fructul interzis la care nu am îndrăznit să sper.

Poate că a ucis oameni, dar pe mine mă ține la adăpost de tot ce mă îngrozește.

Tocmai din acest motiv nu privesc în urma mea. Nu vreau să văd începuturile. Nimic din ce a fost, întrucât m dau înapoi.

Încrederea este o sabie cu două tăișuri. Fiecare parte poate atât să ucidă pentru tine, cât și să ucidă în tine.

❝— De ce ar oferi zeii putere bărbaților dacă nu își pot apăra femeile iubite?

❝— Cea mai grea povară a unui bărbat e să nu își poată apăra femeia iubită. Protejându-te pe tine, se protejează pe el.

❝— Nu ai înțeles până acum? Aș pierde la infinit dacă la final te-aș avea pe tine.

Numele meu pe buzele lui stinge în mine frici și dărâmă ziduri.

 ❝Renunț să analizez fiecare mișcare în ăarte și las inima să dicteze rațiunii.

Vreau să șterg fiecare durere pe care a simțit-o și să las în spate doar fericire și iubire.

❝— Tu, iubito, ești tot ce am. Tu ești regina mea. iubita mea, prietena mea, aliatul meu, jumătatea mea. Tu nu ești numai un nume. Tu nu te definșeti prin ceea ce au vrut alții să devii, ci prin ceea ce ai ajuns singură.

Și așa aș vrea să mă prindă chiar și sfârșitul. Cu inima mea lipită de a ei.

Să fii artist pe propria scenă a vieții e un rol pe care nu știi cum să îl joci. Nu primești un scenariu pe care trebuie să îl respecți, ci te lași purtat de rațiuni și emoții, creând actul perfect, modelat după tine și după propriile nevoi.

❝— Purtăm trecutul și păcatele părinților fără să vrem sau fără să ni le dorim.

Prima piesă în jocul vieții a fost mutată, iar pionul principal va cădea în prima capcană, lăsând falsa impresie a unui regat dornic de putere.

Dar melodia se termină, iar eroii sunt morți. Unul ucis fiindcă a ajuns să se îndrăgostească, iar ea pentru a-l salva pe el. Tragica iubire dintre un demon și o prințesă.

❝— Iubirea nu are nevoie de cuvinte, dar ție ți-aș vorbi despre ea o viață întreagă.

Acceptarea vârstei înaintate e egală cu acceptarea morții. O zbatere slabă într-un corp cu sentința decisă deja.

❝— E un înger, pe care vrea să îl țină departe de diavoli.

Sunt două sentimente contradictorii ce se luptă pentru a câștiga puterea supremă. Iubire și ură. Suntem învățați să iubim și să muncim pentru acel sentiment de plinătate, fiind convinși că datorită lui vom putea muta munții din loc. Evităm emoțiile și ne concentrăm pe ceea ce e frumos, sperând să primim bucuria după care tânjim, euforia intangibilă la care visăm, uitând totodată să ne bucurăm de tot ceea ce avem.






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Milionarii de la DreamLand: Intenții Ascunse de Laura Asher

Ca marea majoritate a persoanelor care citesc, sunt atrasă, din diverse motive, de cărțile care au un anumit grad de popularitate în spațiul...