Grădina cu Lavandă de Lucinda Riley

 Din când în când, îmi place să experimentez și să încerc genuri diferite de cărți și autor noi, mai mult sau mai puțin cunoscuți.

Azi este vorba despre un gen nou pentru mine, și anume historical fiction. Însă, de data aceasta, și autoarea este nouă pentru mine, aceasta fiind prima carte pe o citesc de la Lucinda Riley.

Despre ce este vorba în Grădina cu Lavandă?

Cartea prezintă, în paralel, povestea de viață a lui Emilie de la Martinieres și povestea de viață a lui Constance Carrutheres. Într-un mod destul de interesant, Emilie află faptul că această Constance are o legătură cu familia ei.

Emilie de la Martinieres este o tânără confuză cu referire la originile familie ei. Privată de dragostea parentală, Emilie depune toate eforturile posibile pentru a găsi răspunsuri la toate întrebările care îi străbat mintea și care nu îi dau pace.

Constance Connie Carruthers este o tănără curajoasă, o familistă convinsă, plină de determinare și cu un suflet foarte mare. Constance are un curaj atât de mare, încât își riscă viața din dorința de a ajuta la restabilirea normalității pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Ce mi-a plăcut

Perspectiva dublă

Povestea îmbină perspectiva de actualitate a lui Emilie cu perspectiva de pe timpul războiului a lui Constance.

Autoarea reușește să încrucișeze foarte bine cele două ere diferite, astfel că legătura dintre cele două este foarte frumos conturată și explicată.

Prin intermediul acestei perspective duble, se conturează foarte bine și discrepanțele dintre lumile în care cele două tinere trăiesc.

Poveștile de dragoste

În ceea ce privește partea romantică din carte, poveștile de dragoste prezentate în această carte subliniază contrastul dintre cele două lumi, dar și dificultatea și riscurile la care se pot supune anumite persoane din dragoste și din dorința de a sta aproape de persoana iubită.

Totodată, poveștile sunt frumos conturate, pline de acțiune și de întorsături de situație.

Intriga

Atât în povestea lui Emilie, cât și în povestea lui Constance, intriga este prezentă, lucru care face povestea să fie ușor de parcurs și care te face să îți dorești să afli ce se întâmplă mai departe.

Ce nu mi-a plăcut

Finalul

În ceea ce privește sfârșitul cărții, mi se pare că acesta nu e neapărat unul potrivit. Sunt de părere că un anumit personaj ar fi trebuit să apară mai repede în acțiunea cărții, nu doar în final, astfel cititorul putând să obțină niște informații suplimentare referitoare la existența lui, la ceea ce s-a întâmplat cu el.

Verdict final

Din partea mea, Grădina cu Lavandă primește 4 steluțe din 5. A fost o lectură plăcută, care mi-a stârnit interesul și care a prezentat și o parte mai nefericită a existenței concomitent cu niște povești de dragoste impresionante.

 

Cui recomand această carte

Recomand această carte celor care își doresc să se delecteze cu un historical romance foarte frumos conturat, care prezintă iubirea în două ipostaze diferite, care subliniază faptul că un context social nefavorabil poate influența iubirea dintre doi oameni, dar și faptul că, uneori, oamenii pe care îi iubim nu sunt ceea ce pare.

Bonus: Citate care mi-au atras atenția

❝Născută într-o familie excepțională, unica ei dorință era să pară cât mai banală.❞

❝— E reconfortant să știu că și alți oameni au crescut în condiții grele. Uneori, cred că a avea o istorie prea bogatăîn spate e la fel de greu ca a nu avea nicio istorie. ❞

❝Connie se temea să nu-și piardă mințile în colivia aceea de aur, fără nici o legătură cu lumea de afară.❞

❝— Tot ce pot să spun e că, atunci când eram împreună cu Lawrence, parcă se lumina toată lumea. Chiar și cele mai mohorâte zile îmi păreau însorite, o banală plimbare prin mlaștini devenea un moment magic, doar pentru că era el lângă mine.❞

❝— Iar ceasurile dintre aceste momente, când nu eram împreună, îmi păreau nesfârșite. Dar când ne întâlneam, aveam senzația că trecuseră ca fulgerul. El mi-a trezit pofta de viață.❞

❝O femeie care nu era doar fizic oarbă, ci ale cărei sentimente îi întunecaseră într-atât rațiunea, încât credea orice-i spunea iubitul ei.❞

❝Șocată, Connie a părăsit camera, înțelegând pentru prima oară că, sub exteriorul delicat și vulnerabil al Sophiei, se ascundea o femeie căreia nu i se refuzase niciodată nimic.❞

❝— Alex e în stare să convingă și cel mai inteligent om că negrul e alb.❞

❝— Nu mai știu cine a zis că, înainte de a-i iubi pe alții, trebuie să te iubești pe tine.❞

❝— Emilie, noi, toxicomanii, nu facem altceva decât să fugim de noi înșine. Și de realitate. Orice lucru care ne ajută să îndurăm mai ușor suferința vieții e bine-venit. Partea tristă e că majortiatea oamenilor interesanți pe care i-am cunoscut erau toxicomani. Cu cât ești mai inteligent, cu atât gândești mai mult, cu atât înțelegi cât de zădarnică e viața și îți dorești mai mult să fugi de zădărnicie. Partea bună e că am depășit faza asta. Am încetat să-i mai consider pe alțoo vinovați de problemele mele. E un drum care nu duce nicăieri. Am încetat să mai fiu o victimă și am început să-mi asum răspunderea pentru faptele mele. În momentul în care am reușit asta, acum câțiva ani, lucrurile au început să se așeze.❞

❝— Mulți oameni își doresc ceea ce nu pot avea. În ziua în care te trezești la realitate și înțelegi că asta e un moft și prețuiești lucrurile pe care le ai, reușești să găsești o oarecare mulțumire. Viața-i o loterie, zarurile sunt aruncate și nu ne rămâne decât să ne bucurăm de ceea ce avem.❞

❝— Singurul lucru pe care-l pot controla sunt eu însumi.❞

❝În cazul în care, dintr-un motiv sau altul, Sebastian n-o mai iubia, avea să treacă, până la urmă, cu bine și peste asta. În definitiv, experiența din copilărie o învățase să trăiască singură.❞

❝— Pe de altă parte, cum ai putea înțelege prezentul dacă nu cunoști trecutul.❞

❝S-a uitat prin bibliotecă, iar cărțile i-au răspuns cu priviri reci, tăioase și moarte, copertele lor care semănau între ele netrădând aproape nimic despre conținutul fiecăreia. O metaforă perfectă a vieții pe care ea era nevoită s-o ducă în momentul acela.❞

❝Coconul în care o înveliseră dragostea fratelui și averea familiei o ferise de orice amenințare reală.❞

❝— Sunt de acord, dar, uneori, fațada pe care ești nevoit s-o afișezi nu arată neapărat ce fel de om ești. Sau care îți sunt convingerile.❞

❝— Voiam să șterg cumva durerea nereușitelor mele. Ajunsesem într-un punct în care simțeam că n-aș mai fi putut avea o viață normală. Că indiferent ce-aș fi realizat și cât de mult aș fi muncit, avea să se aleagă praful de tot.❞

❝— Se zice că nu ne maturizăm pe deplin decât după ce moare generația anterioară. Poate că ăsta-i câștigul cu care ne alegem de pe urma pierderii lor.❞

❝Războiul cerea sacrificii. Iar ea și soțul ei făcuseră cât ar fi făcut alții într-o viață.❞

❝— Ce-i așa de neobișnuit în a-ți dori să pui pe primul loc persoana care te-a crescut și te-a iubit?❞

❝— Lăsând la o parte tot ce mi-a făcut mie, eu știu un lucru: când iubești un om, nu iubești cu jumătăți de măsură. ❞

❝— Jacques mi-a spus azi-dimineață că moartea e o etapă a vieții. Știu că trebuie să mă împac cu gândul ăsta, dar încă nu pot.❞

❝— Viaţa e prea scurtă ca să te laşi măcinat de ură și de lipsa de îngăduință. Când găsești un lucru bun, prinde-l bine și nu-i mai da drumul.❞

❝Dacă învățase ceva din experiențele trecute și prezente, era faptul că viața nu-ți oferea o a doua șansă. Te-a rugat, te-a implorat, să profiți de ceea ce ți-a dăruit, să recunoști lucrurile bune și să le alungi pe cele rele.❞