Mai Mult De Una de Tara Daniels

 De foarte multe ori aleg cărți pe care urmează să le citesc fără să știu prea multe despre ele.

Exact așa s-a întâmplat și în cazul cărții despre care urmează să vorbesc azi.

Am ales-o fără să știu prea multe despre ea și, la finalul zilei, am rămas plăcut surprinsă de ceea ce am citit.

Despre ce este vorba în Mai Mult De Una?

Cartea prezintă povestea dintre Hailey și Asthon, doi tineri care găsesc iubirea în cel mai imprevizibil moment al vieții lor.

Hailey Larson este o tânără încercată de viață, care se zbate din din răsputeri să treacă peste pierderea soțului ei.

Fiind o mamă singură, face totul pentru fiul ei, pe care încearcă să-l crească fără niciun fel de lips și pe care încearcă să îl ferească de lipsa tatălui din viața lui.

Ashton Reed este stâlpul de susținere al vieții lui Hailey. Fiind un sprijin constant pentru aceasta, Ashton devine, fără să vrea, o figură paternă în viața băiatului ei.

Tânărul este mereu pregătit să ajute, fără să ceară ceva la schimb de la nimeni.

Ce mi-a plăcut

Povestea

Mi-a plăcut foarte mult accentul pe care l-a pus autoarea pe faptul că pierderea cuiva drag îți poate schimba radical viața.

Totodată, mi-a plăcut cât de mult s-a accentuat dificultatea de a crește un copil, ca părinte singur.

Legătura Asthon-Hailey

Cei doi sunt, inevitabil, legați unul de altul prin existența lui Ian. Sunt mereu pregătiți să se ajute unul pe celălalt, chiar și atunci când relația dintre ei nu a fost mereu cea mai bună.

Legătura Hailey-Summer

Mi-a plăcut enorm de mult faptul că cele două au fost mereu acolo una pentru alta, în ciuda faptului că există o distanță mare între cele două.

Indiferent de momentul din zi, cele două se pot baza una pe ajutorul celeilalte, iar lucrul ăsta mi s-a părut extrem de frumos.

Ce nu mi-a plăcut

Predictibilitatea

Unele asptecte ale poveștii au fost puțin previzibile, însă nu pot să spun că lucrul ăsta m-a deranjat extrem de tare.

În ciuda faptului că am prevăzut direcția în care o vor lua lucrurile, tot pot să spun că m-am bucurat de o lectură minunată, ușor de parcurs și din care am avut ceva de învățat.

 

Verdict final

Din partea mea, Mai Mult De Una primește 4 steluțe din 5. A fost o lectură ușoară, care m-a purtat prin diverse stări și care a pus în lumină faptul că se poate ajunge la ceva frumos chiar și dintr-o tragedie.

Totodată, au fost accentuate anumite subiecte sensibile, lucru care m-a făcut să mă atașez și mai tare de această lectură.

 

Cui recomand această carte

Recomand această lectură tuturor celor care își doresc să aibă parte de o lectură ușoară, dar care abordează anumite teme grele, care sunt puse în lumină într-o manieră pe cât de frumoasă, pe atât de dureroasă.

Bonus: Citate care mi-au atras atenția

❝Nu trebuie să iei niciodată ceva ca fiind garantat. Trebuie să te bucuri de moment și să faci tot ce îți stă în putere ca să fie epic. Finalul nu îl scrii niciodată tu.❞

❝Așa că am făcut ceea ce visam în fiecare noapte să fac. M-am ridicat pe vârfuri și mi-am lipit buzele de ale lui, cu ochii închiși și cu sufletul în stomac. Fluturi în mii de culori îmi zburau prin venă, pe sub pleoape și în ceafă, făcându-mă să plutesc.❞

❝Am mâncat cocoțați în patul de hotel, am privit stelele prin ușa dublă a terasei și am făcut dragoste așa cum n-am avut niciodată timp să o facem acasă. Lent, pe îndelete, cunoscându-ne corpurile și memorându-le fiecare centimetru de piele. Ne-am promis mut, doar din priviri, să ne iubim întotdeauna la fel.❞

❝Grija lui mă încălzește pe interior. Asthon a rămas mereu lângă mine, chiar dacă nu avea nicio datorie de plătit. M-a adunat de pe podea de atâtea ori, mi-a șters lacrimile și mi-a promis, cu voce răgușită, că totul avea să fie bine. Doar siguranța vorbelor lui mi-a purtat pașii înainte, când știam sigur că viitorul meu nu mai era în față. Toate visurile mele erau îngropate în St. Edward Cemetery, la pieptul soțului meu.❞

❝Ridic încet din umeri, dar întorc capul spre el. Nu e nevoie să mă privească în ochi ca să înțeleagă că răspunsul meu a devenit un automatism la orice întrebare m-ar forța să dezvălui lumii că pe interior sunt doar răni cicatrizate și praf.❞

❝Noah își ridică fruntea spre bărbatul pe care îl numește unchi, când nicio picătură de sânge nu îi leagă. Dar, uneori, n-ai nevoie de ADN ca să simți pe cineva lipit irevocabil de sufletul tău. Îi cunoaște brațele, aceleași care l-au legănat în nopțile cu colici, când eu nu reușeam să mai fac față, îi simte vocea chiar dacă a adormit, își știe mirosul și bătăile inimii.❞

❝Avea să fie mereu în inima mea, cea mai de preț amintire, viitorul pe care l-am pierdut, chiar dacă trebuie să mă forțez să merg mai departe.❞

❝Intru în cimitir când soarele s-a ridicat deja peste copaci, luminând pietrele înnegrite de timp și simt în adierea firavă de vânt, vocile celor care mă așteaptă. Locul ăsta adăpostește prea multe persoane dragi. Ființe ce au plecat mult prea devreme, lăsând în urma lor doliul nevindecat, obraji uzi și întrebări fără răspuns spre o divinitate ce pare că își ține fața îndreptată în alte direcții.❞

❝Toată lumea îți spune să îți păstrezi puterea, asigurându-te că Dumnezeu nu îți dă niciodată mai mult decât poți duce, dar sunt sigură că a uitat de mine, încă, prinsă sub încercările pe care n-ar trebui niciodată să le port cu mine de la o vârstă atât de fragedă. M-a testat și m-a tot testat până când trupul nu mi s-a mai văzut de sub bagajele cu care m-a încărcat, apoi m-a lăsat acolo, trecut cu vederea.❞

❝Zâmbesc, așa cum o fac de fiecare dată când îl vizitez, de fiecare dată când mă gândesc la el. Este un zâmbet trist, îngreunat de scutul după care mă ascund. Ciobit și strâmb, slab și lipsit de strălucire, dar i-l ofer pentru că știu că e tot ce mi-a rămas. Și, la fel ca atunci când era în viață, îi simt prezența.❞

❝E ca și cum inima mea refuză să înțeleagă că Ian nu mai este aici. Tânjește după el și îl așteaptă credincioasă să se întoarcă la el.❞

❝Îi aud glasul ca și cum mi-ar vorbi iar, lipit de mine, așa cum a făcut-o în acea seară și închid ochii ca să mă îmbăt cu el, cu promisiunile pe care n-a reușit să le mai îndeplinească. Încă îi simt iubirea, iar eu încă îl iubesc la fel de mult, nealterat de timp și separare.❞

❝Rochia mea de mireasă atârnă în valuri lipsite de lumină. Culoarea nu mai reflectă fericirea unei copile ce credea că ține în palme sensul Universului și cheia spre viitorul ce se întrevedea în față. Pare o fantomă diafană, captivă într-un vis ce s-a transformat brusc în coșmar. Pleoștită și cenușie ca o zi înnorată, zace singură, evitată ca o amintire dureroasă, încuiată în spatele unei uși ce n-ar trăda niciodată, pentru exterior, ce păzește.❞

❝Viața mea arată exact așa. Ordonată și plină de zâmbete la exterior, dar la fel de chinuită la interiori precum dormitorul ăsta plin de trecut. Sper să pot face curățenie și în mine, cândva. Să pot strânge pânzele de păianjen și praful și să pot aerisi larg.❞

❝Mă tem și acum, la fel de mult, ca atunci, să deschid cutia Pandorei și să îl întreb pe Asthon dacă este dezamăgit de mine, dacă încă are impresia că l-am trădat pe Ian, pentru că eu mă simt uneori exact așa. Ca o femeie ce își înșală soțul, călcând în picioare o poveste desprinsă din basme, chiar dacă prințul meu pe un cal alb s-a îndepărtat spre apus.❞

❝Iar viața mea părea să fie compusă doar din momente furate, îndreptate către o direcție pe care nu o prevăzusem.❞

❝În ochii gri ai fiului meu, am descoperit că viața are din nou sens și mi-am promis, din prima clipă în care l-am simțit lipit de pieptul meu, că îl voi ajuta să își cunoască tatăl.❞

❝Nu mai locuiește aici, dar vine cât de des poate, ca și cum prezența nu îi este suficientă în altă parte. În cel mai egoist mod cu putință, de care mă rușinez în interiorul meu, mă bucur că încă am rămas o prioritate pentru el, chiar și după atâția ani. Chiar dacă nu ne leagă decât o prietenie, un om pe care l-am iubit amândoi și pe care l-am pierdut. Un copil pe care îl creștem ca și cum ar fi al nostru.❞

❝Uneori, eu și Ash părem un cuplu tânăr, despărțit din motive necunoscute, dar care își coordonează mișcările în același ritm, perfect acordat, pentru binele unui omuleț ce depinde de noi. Pentru străini am putea părea divorțați, când povestea noastră invizibilă n-a pornit niciodată. N-a existat pentru noi un A fost odată ca niciodată.❞

❝Pătura de stele nu se vede, dar o simt acolo la fel de sigur cum îl simt pe Ian.❞

❝Fără un cuvânt, regăsesc legătura dintre noi și îi ascult încurajările șoptite pe aripi mute, petale firave pe care le apreciez recunoscătoare.❞

❝Sărută bine, foarte bine, doar că nu este scânteia care să îmi aprindă flacăra. Poate că nici măcar nu mai există așa ceva în mine, poate totul e doar lemn umezit și mucegai.❞

❝Mă strâng mai tare lângă el, conștientă că nu pot să mă ofer lui pe de-a-ntregul. Îi dau totuși tot ce mi-a rămas, frânturi dintr-un suflet ologit de o pierdere prea mare. Poate, în timp, o să reușesc să mă reîntregesc, să pot iubi din nou complet, chiar dacă speranța nu se întrevede încă la orizont.❞

❝Aș vrea să îi spun că, deși am inima țăndări, n-o să mă sparg în bucăți dacă s-ar purta mai puțin prețios cu mine.❞

❝E o comunicare tacită între noi, ceva silențios ce ar trebui să se întâmple doar între partenerii aceluiaș cuplu, nu între două jumătăți ce gravitează în jurul unei ființe pe care o împart doar în suflet.❞

❝Regret că am îndrăznit să cred că pot să îmi continui viața când se pare că nu sunt nici pe departe vindecată. Crăpăturile din sufletul meu sunt încă acolo, chiar dacă mă străduiesc din răsputeri să pun peste ele un bandaj care nu reușește să mă ajute cu nimic.❞

❝Nu petrece fiecare seară cu noi, însă atunci când este departe, trebuie să recunosc că mă simt la fel de pustie, știind distanța care ne desparte. Uneori, mai ales în ultima vreme, tânjesc după perioada în care a locuit aici, toți trei în aceeași casă, ca o familie de carton, o ilustrație cu goluri în loc de chipuri, unde trebuia doar să ne așezăm fețele.❞

❝― Chiar și atunci când ți se pare că deții toate informațiile, tot sunt suficiente lucruri pe care nu le știi, Hailey. Crede-mă pe cuvânt.❞

❝Acum, luminile cuprinse în fiecare cameră îmi oferă falsa impresie că nu sunt singură.❞

❝În brațele sale, sub privirea arzătoare, mă simțeam o fată norocoasă. Atât de norocoasă încât să îmi găsesc iubirea vieții în același oraș, printre celelalte doisprezece mii de suflete, când alții străbat lumea în lung și în lat.❞

❝Fără să ne uităm unul spre celălalt, cu privirea îndreptată către cerul senin, pe care plutea din când în când câte un nor lăptos, l-am ascultat enumerând fiecare motiv pentru care mă iubea, chiar dacă pe multe dintre ele le consideram inventate, pentru că ființa aia perfectă n-aveam cum să fiu eu.❞

❝Plâng pentru nepotrivirea de moment, pentru altă viață în care am fost fericită, pentru copila ce privea plină de dragoste în doi ochi gri care îi promiteau lumea.❞

❝Plâng pentru băiatul ce nu a apucat să își îndeplinească visurile.❞

❝Abia am răbdare să ajungem acasă, nu e ca și cum pot să mă apuc să îl descos aici, printre toți oamenii care își fac cumpărăturile liniștiți, fără să simtă tumultul din mine, orbi și surzi la despicătura ce se poate forma într-o prietenie.❞

❝Îndoiala pe care Luke a sădit-o crește cu fiecare secundă, transformându-se într-o buruiană monstruoasă.❞

❝Durerea că Ian a presimțit ceva mă răscolește din interior, cernându-mi rănile așa cum un căutător de aur o face cu pepitele prețioase. Doar că rănile mele nu sunt dintr-un metal prețios. Nu, sunt urâte și cauterizate, nedorite de nimeni.❞

❝Vocea sa mă smulge din contemplare, ca prin simpla apăsare a unui buton fantastic. O realitate imaginată, pe care am pierdut-o clipind. Și, odată cu prezentul, vin și sentimentele.❞

❝Prăpastia dintre noi se adâncește considerabil, aruncând la suprafață lopeți întregi de pământ pe care adevărul îl sapă cu furie.❞

❝Ash a rămas cu noi din obligație, mânat de promisiunea făcută unui om mort. Undeva acolo, adânc ascuns în fricile din mine, am știut mereu că n-am fi fost niciodată alegerea sa. Acum văd limpede povara de pe umerii lui. Bagajul prietenului plecat prea devreme încărcat fără niciun avertisment, în contul lui. S-a trezit brusc cu brațele pline și a înaintat prin viață plătindu-și datoria. Una care, atât de greșit, s-a moștenit printr-un testament invizibil.❞

❝Și, mai puternic decât oricând, mă simt ca o ancoră. Nu cea care te ajută să scapi de valurile furioase, acostându-te la mal. Sunt cea care te ține pe loc, împiedicându-te să mergi mai departe. Lanțurile unui condamnat la moarte pentru păcatele pe care nu le-a comis.❞

❝Cuvintele atât de simple, care aveau darul să mă mângâie, acum mă taie. Lama ascuțită din ele nu face decât să redeschidă puținele răni vindecate.❞

❝Ash își răsucește propriile cuvinte în direcția mea, ca un aruncător de cuțite la circ. Numai că lovitura lui nu e doar de spectacol, exagerată pentru un public invizibil, ce ovaționează. Mă nimerește direct în piept și n-am nici măcar puterea de a-i arăta sângele care curge din rană. N-am dreptul, pentru că eu am pornit numărul ăsta periculos, așezându-mi mărul pe cap.❞

❝Știu că adezivul este la mine, dar știu la fel de bine că oricât m-aș strădui să lipesc părțile sparte, crăpăturile ar rămâne acolo.❞

❝Nimeni nu știe păcatul pe care l-am comis, nimeni nu observă tensiunea din umerii săi. Mă rănește și mă ajută să sper că nu va rămâne așa.❞

❝A crescut atât de mult în ultima perioadă, crește în fiecare zi, amintindu-mi de fiecare dată că timpul trece fără nicio remușcare.❞

❝N-am niciun unguent care ar putea vindeca rănile pe care i le-am pricinuit. Tăieturi adânci și precise, crestate de suferința de moment.❞

❝Știm prea bine ce a cauzat ruptura, însă vreau să mă concentrez pe cusăturile necesare ca să o reparăm, nu pe cine este vinovat.❞

❝Un copil este ca un lut moale și maleabil, ce își pune toată încrederea în mâinile părinților, iar ei trebuie să îi modeleze, astfel încât în viitor să devină un adult complet. Trebuie să îl întărească, să îl pregătească pentru o lume care nu îi va acorda timp pentru regrupare. Un copil are nevoie de timp, atenție și încurajare, trebuie să știe că pașii îi sunt susținuți și poate să cadă, cu încredere că va fi prins de câte ori propriile puteri nu îl mai alimentează.❞

❝Îl iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine, iar pentru mine, fericirea lui vine mai presus decât propria liniște.❞

❝Suntem toate făcute ca să fim mame sau este doar un concept pe care societatea ni-l impune de la cele mai fragede vârste? Fetițele se joacă cu păpuși, pe care le poartă pe brațe, le plimbă în cărucioare și le schimbă de scutece, Doar băieții au voie să se joace cu mașini, să construiască, să lovească mingea și să alerge neîmblânziți. Ei pot face tot ce își doresc, primind permisiunea doar pentru simplul fapt că sunt băieți. Își pot întemeia familii mai târziu, pot pune cariera pe primul loc, pot să rămână singuri toată viața, fără niciun moștenitor și fără să fie judecați. În fond, este dreptul lor să aleagă, atât pentru ei, cât și pentru cei din jur.❞

❝Oare voi reuși să mă conving că scopul meu în viață este să îți fiu mamă, când știu că sufletul îmi este dezbrăcat de straturile pe care alte femei le poartă cu mândrie?❞

❝Suntem două umbre ce plutesc peste podea, fără niciun reflector, doar cu lumina instalației prinsă de verandă, ce intră pe fereastră, risipind noaptea ce s-a lăsat pe nesimțite.❞

❝Imaginea unei fete cu părul despletit și jumătate de inimă făcută scrum îmi apare în fața ochilor. Uneori își mângâie pântecul umflat, dorindu-și fărâma de moștenire lăsată de soțul ei, alteori plânge și nu înțelege de ce mai trăiește. Dar văd, chiar dacă ea nu observă, persoanele strânse în jurul ei, umbre care capătă substanță cu cât se apropie mai mult. Sunt familia ei, oamenii încât în viață ce au putere și o ridică de la pământ.❞

❝Însă rănile din inima mea s-au cicatrizat. Le simt marginile zimțate, dar nu mă mai dor. Sunt dovezi ale unui trecut pe care n-o să pot niciodată să-l reneg.❞

❝Inima mi se înmoaie, scugându-mi-se direct în stomac, apoi în călcâie. Mi se pare că nici nu mai bate, doar picură pierdută, topindu-se pe podea.❞

❝Nu sunt beată, doar alimentată de un combustibil lichid, cu grade ridicate.❞

❝Niciun sens pentru el, însă pentru mine are mai multă logică decât o ecuație matematică. Pământul s-a cutremurat iar. În interiorul bulei mele colorate, fata de dincolo de realitate a trăit din nou.❞

❝Mă încrunt la ea și mă încumet să mă apropii de pat, atrasă ca o albină de o floare deschisă sub soare. O floare înșelătoare care mă poate prinde în capcana ei.❞

❝― Ian s-a dus, Hailey. Și chiar dacă ne-a dat viețile peste cap în cel mai tragic mod cu putință, ăsta nu este un motiv suficient de puternic să nu vezi ce se întâmplă. Ai avut întotdeauna doi băieți care se topeau după tine, iubindu-te unul mai mult ca altul. Și nici măcar nu îmi pare rău. Meriți asta, meriți o sută de iubiri, însă doar tu poți alege pe care ți-o dorești.❞

❝O să îl vizitez mereu și n-o să-l uit niciodată, însă nu-l mai regret. Sunt recunoscătoare pentru anii pe care mi i-a dăruit și pentru Noah.❞

❝Durerea pricinuită de pierderea unei persoane dragi pare infinită, dar, cu timpul, se va vindeca precum orice altă rană.❞

❝― Trebuie să știi că iubirea adevărată nu vine doar o dată. Tu ai fost suficient de norocoasă să o capeți de două ori, un lux pe care nu îl au.❞

❝― Unii oameni nu cunosc niciodată prezența unui suflet pereche, alții nu au parte niciodată de iubirea adevărată. Dar eu…eu am mai mult de una.❞

 

Triplă Provocare: Urmările lui Carson - volumul II de Karina L. Alexandra

 Recent am vorbit despre primul volum al seriei Triplă Provocare, iar acum revin cu recenzia celui de-al doilea volum, Urmările lui Carson.

Recunosc, am fost luată prin surprindere de anumite aspecte ale povestirii, însă a fost o adevărată plăcere să parcurg această carte și m-a trecut prin destul de multe stări.

Încă o dată, îi mulțumesc Karinei pentru oportunitatea de a citi această carte.

Despre ce este vorba în Triplă Provocare: Urmările lui Carson?

Acest volum urmărește povestea de dragoste dintre Julia și Carson, două firi diferite ca aparență însă, ca esență, mai asemănători decât pare.

Julia Hazel Peterson este o tânără neîncrezătoare, marcată atât fizic, cât și emoțional de un trecut extrem de dureros.

Ca orice adolescentă, Julia își dorește o viață normală, fără dureri, drame și insecurități, dar și o iubire care să îi încălzească sufletul plin de răni și cicatrici și care să îi iubească atât calitățile, cât și defectele. Mai ales defectele.

Carson Rivera este un tânăr măcinat de vina unui trecut aspru. Conștient de răul făcut în trecut, Carson vrea să se schimbe și să aducă schimbarea în ceea ce privește anumite aspect ale adolescenței. Își dorește să obțină iertarea celor pe care i-a rănit și luptă pentru o nouă șansă, simțindu-se extrem de vinovat de ceea ce a făcut în trecut.

Ce mi-a plăcut

Opoziția, dar și asemănarea dintre Julia și Carson

În aparență, cei doi protagoniști nu au nimic în comun. Însă, cu cât acțiunea progresează mai mult, cu atât este dezvăluit mai mult faptul că cei doi nu sunt chiar atât de diferiți pe cât pare.

Ambii sunt plini de răni ale trecutului dureros pe care au fost forțați să îl trăiască. Totuși, cei doi sunt nevoiți să învețe să trăiască cu rănile și cicatricile pe care le-au acumulat de-a lungul timpului.

Singuri, dar mai mult împreună, cei doi reușesc să accepte că trecutul nu îi definește ca persoane și că pot să reînceapă viața de la zero, bucurându-se de ea din plin.

Triplă Provocare

Spre deosebire de ceea ce s-a prezentat în primul volum, în acesta jocul de Triplă Provocare ia o turnură mult mai interesantă și mult mai dură. M-aș încumeta să zic că în acest volum jocul scapă de sub control, detaliu care face întreaga acțiunea mai dinamică și mai agresivă.

Carson

Personal, consider că protagonistul masculin al acestei cărți este o dovadă pură de voință. Carson chiar depune un efort pentru a se schimba și pentru a-și răscumpăra greșelile trecute.

Mi se pare că, pe parcursul lecturii, Carson dă dovadă că dacă vrei cu adevărat să ai parte de o schimbare și de încrederea celor din jur, trebuie să lupți pentru ele cu toate forțele.

Ce nu mi-a plăcut

Asemănarea de trecut a lui Nathan și a lui Carson

Mi-ar fi plăcut ceva mai nou în ceea ce privește trecutul lui Carson. Având în vedere felul în care au decurs lucrurile, spre final, am avut senzația că citesc aceeași poveste ca și în cazul lui Nathan, lucru care mi se pare că le știrbește puțin din personalitate.

 

Verdict final

În final, Urmările lui Carson primește din partea mea 5 steluțe din 5. A fost o lectură extrem de interesantă, de-a lungul căreia am rămas cu câteva lecții și care m-a făcut să mă atașez de protagoniștii acestei cărți.

 

Cui recomand această carte

Recomand această lectură tuturor celor care își doresc să descopere două personaje pline de răni, pline de durere, dar care nu reunță să lupte pentru un viitor mai bun, pentru a șterge rănile trecutului și pentru a-și oferi șansa la fericire, împlinire și pace.

Bonus: Citate care mi-au atras atenția

❝Muzica însemna sentimente transmise fără niciun cuvânt. Iar vioara reprezenta un râu de lacrimi în care te scufundai din cauza urechilor și ce-ți auzeau ele.❞

❝Vioara nu a fost născută pentru a născoci o melodie veselă.❞

❝Cu toate acestea, cred că îmi era frig în interior. Sufletul îmi înghețase.❞

❝Un artist care nu putea face artă era un om mort.❞

❝Am încercat să adopt des atitudinea de nu am nevoie de nimeni și sunt independentă, mi-am împuiat capul cu tot felul de relații toxice care ajungeau să te marcheze, ceva ce eu nu mi-aș fi dorit pentru mine. Dar când îi vedeam pe ei doi – și îi vedeam cam zilnic – inima mea tânjea după ceea ce nu credeam că va avea niciodată.❞

❝Încă de când am descoperit vioara, aceasta a fost fericirea mea. Precum fumatul pentru unii, precum drogurile pentru alții, atunci când mă simțeam deprimată sau stresată, știam care era singurul viciu ce mă putea repara. Încă aveam instinctul de a scoate vioara din cutie atunci când nu mă simțeam bine. Dar nu puteam suporta oroarea de a cânta greșit unele note. Nu puteam să o dau în bară din nou. Puteam suporta orice eșec, dar nu acesta.❞

❝Și de data aceasta știam perfect de ce fugeam. Pentru că avea dreptate. Vioara era singurul lucru la care eram bună. Acum nu mai aveam nimic. Probabil de aceea mă și durea totul atât de tare. Nu mai aveam nimic de care să mă agăț.❞

❝Am renunțat să mai am fantezii romantice. Mă scufundam în filme și cărți de dragoste atunci când simțeam un gol. Credeam că mă ajutau. Dar în realitate nu făceau decât să mărească golul.❞

❝Era cel care îmi făcea să îmi bată inima în valuri de confuzie și teroare.❞

❝— Cred că am avut cea mai groaznică primă dragoste, căci am fost arsă de viu de el. De tine.❞

❝Și știam ce înseamnă să renunțo la o parte din tine, practic singura parte ce te făcea fericit.❞

❝— Încerc să nu mă gândesc, însă zilnic mă urmărește eșecul ăsta și cred că este ceva ce nu mă va lăsa niciodată să fiu liniștită. Este doar o altă cicatrice urâtă, dar asta este înăuntru. Și nu știu dacă o prefer pe cea interioară sau cea exterioară. Dor în moduri diferite, însă au aceași intensitate.❞

❝Știai tu ce era o pasiune? Pasiunea ce ținea locul mâncării în stomacul tău. Sau pasiunea ce aduna fiecare bucată din tine într-un întreg/ Pasiunea care își era prieten când nimeni nu se juca cu tine. Pasiunea ce îți era părinte când tu primeai urlete în loc de mângâieri. Pasiunea ce își asculta problemele când nu aveai încredere în nimeni altcineva. Și pasiunea cu care făceai dragoste când nimeni nu te iubea.❞

❝— Pentru că vioara era tot ceea ce iubisem vreodată. Și tot ce mă rănise mai profund.❞

❝Începeam să înțeleg perfect de ce Carson era așa schimbat. De ce nu mai era zvăpăiatul de odinioară. Pentru că nu mai avea nicio scânteie în viață ca să îi aprindă un foc al speranței.❞

❝Uram să știu că era rănit. Și mă uram pentru că uram asta. Căci nu trebuia să îmi pese de el.❞

❝— Nu mai am visuri și sunt atât de obișnuit cu pumnii că nici nu îi mai simt.❞

❝Era atât de aclamat și iubit, încât nu puteam înțelege cum de un om ca el devenise atât de sumbru și retras, de parcă nu mai avea pe nimeni în lume.❞

❝Voiam să salvez oameni. Dar cum puteam salva oameni când nu mă puteam salva singură?❞

❝Oricui i-ar fi fost greu să intre în mintea mea plină de sechele, care nu își putea da niciodată seama ce simțeam sau de ce mă comportam într-un anumit fel.❞

❝Mi-am închis ochii și mi-am permis să mă bucur de această senzație pentru că nu am mai trăit-o vreodată și voiam să fiu cât se poate de avară.❞

❝Credeam cu tărie că săruturile de dimineață aveau un alt impact față de săruturile de noapte. Le simțeam mai intime. Pe când cele de noapte erau mai pasionale.❞

❝— Nu poți repara totul sau pe toată lumea, Carson.❞

❝— Nu te mai comporta de parcă ești vinovat pentru fiecare lucru pe care oamenii de lângă tine îl pățesc.❞

❝— Tu ești responsabil doar de viața ta și ar trebui să începi să trăiești pentru tine, nu pentru alții.❞

❝— Fie familie, iubiți sau prieteni, nu poți salva pe toată lumea. Și nu ar trebui să salvezi pe nimeni. Oamenii ar trebui să se salveze pe ei înșiși, nimic mai mult. Pentru că așa este mersul lucrurilor. Dacă vei încerca să salvezi pe altcineva, nu doar că nu vei reuși, dar te vei pierde și pe tine pe parcurs.❞

❝Mă obișnuisem cu gândul că nu voi experimenta ceva de genul în viața asta. Și uite-mă aici, fericită.❞

❝Iertând. Ăsta era răspunsul. Îl iubeam pe Carson pentru că îl iertasem complet.❞

❝Cum spuneam, atunci când cântam o melodie în fața cuiva, sufletul lui se dezbrăca. Îmi dădeam seama dintr-o privire ce era acolo. Iar Carson era un suflet chinui, de care voiam să am grijă.❞

❝Oamenii de puțin cuvinte sunt cei ce simt totul intens, de obicei. Nimeni nu știe ce se află în sufeltul lor.❞

❝Carson avea același efect asupra mea ca și vioara. Îmi oferea liniște li entuziasm în același timp.❞

❝— Lumea va comenta chiat dacă ești imaginea perfecțiunii, chiar dacă ești imaginea defectului. La finalul vieții, ai vrea să știi că nu ai trăit pentru că ți-a fost frică să te bârfească când oricum au făcut-o? Sau vrei să știi că ai făcut tot ce ți-ai dorit, chit că ei au fost un ghimpe în coaste?❞

❝Puteam să aud cum inima mi se sfărâmă. Doar nu credeam că aș fi putut avea o poveste de dragoste frumoasă, nu-i așa?❞

❝Dacă durerea ar avea o expresie, accea ar fi fost expresia pe care Carson o purtase în acel moment. Și mă durea. Mă durea să știu că i-am provocat o asemenea reacție.❞

❝— Durerea înseamnă simțire, simțirea înseamnă trăire.❞

❝Îmi era ciudă totuși că el era singurul care plătea și noi toți ceilalți ne duceam viața mai departe. Asta făcea Carson. Se sacrifica.❞

❝Fiecare acțiune are o urmare. Asta am învățat din povestea noastră.❞

❝Îmi era dator acelei fete cu chip de înger care m-a calmat timp de luni de zile fără să știe asta. Și m-aș fi transformat în propriul ei înger păzitor doar ca să sștiu că nu va mai suferi pentru restul vieții. Nu merita să fie atinsă nici cu o pană.❞