joi, 7 martie 2024

M-am nenorocit #1: Impactul de Andreea E

 Există cărți care pur și simplu mă țin lipită de ele, nelăsându-mă să iau o pauză de la lectură.

Una dintre cărțile acestea este și primul volum al seriei M-am Nenorocit. De-a lungul lecturii, am stat cu sufletul la gură, fiind curioasă de ceea ce urmează să aflu mai departe.

Aștept cu nerăbdare celelalte volume pentru că sunt sigură că acțiunea o să mă țină în priză cu toate întorsăturile de situație și cu toată tensiunea dintre personaje.


Despre ce este vorba în M-am Nenorocit: Impactul #1?

În centrul acțiunii o avem situația complicată dintre Devon și Hades, situație care se complică și mai mult atunci când în viața lui Devon reapare și Drake, personaj cu o importanță aparte în viața ei.

Devon Black este o tânără urmărită de un trecut tumultos, însă care e dornică să dovedească lumii că e mai mult decât dependența care i-a răpit ani din tinerețe. Este o persoană sufletistă, prinsă într-o lume a conflictelor și a viciilor. Devon este hotărâtă să nu mai dezamăgească pe nimeni, indiferent cât de greu ar fi să facă asta. Viața lui Devon se complică și mai tare atunci când ajunge să fie prinsă între două persoane care vin din lumi complet diferite și care îi influențează viața în feluri unice.

Hades Tate este, în aparență, un star al boxului nepăsător și nonconformist, care doar se bucură de celebritatea pe care a dobândit-o. Pare că nu dă doi bani pe nimeni și pe nimic, însă are o slăbiciune pentru sora sa și pentru...Devon, deși vine dintr-o lume complet diferită față de ea. În același timp, Hades este extrem de protectiv în ceea ce o privește pe sora lui.


Ce mi-a plăcut

Devon Black

Mi-a plăcut foarte mult caracterul puternic al protagonistei. Personajul este foarte bine construit și realist conturat. Prin prisma lui Devon sunt puse în lumină greutățile prin care trec dependenții de anumite substanțe chiar și după ce au încheiat consumul.


Hades Tate

În ceea ce îl privește pe Hades, el este portretul protagonistului inabordabil, aflat în opoziție cu Devon din toate punctele de vedere. Prin intermediul lui Hades sunt puse în lumină problemele lumii mondene și a familiilor bogate, probleme care niciodată nu ajung în lumina reflectoarelor.


Drake Ortega

De departe personajul meu preferat, Drake reprezintă opusul lui Hades, fiind simbolul lumii pericolului în această carte. Am apreciat de-a lungul lecturii faptul că, în ciuda durității sale și a fațadei de om nepăsător și imposibil de doborât. Drake ar face orice pentru fratele său, Seth.


Seth Ortega

Deși nu are multe apariții de-a lungul poveștii, Seth mi-a ajuns la inimă fără dar și poate. Aparițiile sale au adus un plus de sensibilitate acțiunii și au accentuat faptul că Seth este o simplă victimă a mediului în care a fost crescut.


Situația Devon – Drake – Hades

De-a lungul cărții, se observă faptul că între cei trei se dă o luptă a orgoliilor, mai ales în ceea ce îi privește pe cei doi bărbați. Este implicată și etica aici, deoarece unele decizii ale celor trei sunt sau pot fi despicate și analizate în mai multe direcții. Totodată, sunt implicate și sentimentele, acestea făcând totul de o mie de ori mai complicat.


Relația Lexi – Devon

Deși mediul în care au crescut le împiedică să se înțeleagă pe deplin, cele două sunt nedespărțite. De multe ori diferența de mediu își face simțită prezența printre ele, însă cele două reușesc mereu să se întoarcă una la cealaltă.


Ce nu mi-a plăcut

Seth

Deși l-am iubit ca personaj, mi-a fost extrem de milă de el. Înțeleg că rolul lui în carte a fost cel de victimă colaterală, de consecință a unei lumi crude și viciate, însă inima mea s-a frânt de fiecare dată când a apărut și el prin peisaj.


Lexi

Îi înțeleg rolul de unică amică a lui Devon, însă, de foarte multe ori, m-a scos din sărite. Mi s-a părut că în cele mai multe situații nu depunea un efort real să o înțeleagă pe Devon, chit că cea din urmă făcea tot posibilul să o împace și pe ea, și lumea din care vine.


Verdict final

Primul volum al seriei M-am Nenorocit primește clar 5 steluțe din 5. Aștept cu nerăbdare continuarea seriei pentru că sunt sigură că sunt extrem de multe lucruri care mai trebuie dezvăluite.


Cui recomand această carte

Recomand cartea tuturor celor care își doresc să vadă o față mai urâtă a realității și modul în care această realitate influențează viața cuiva.

Totodată, recomand această lectură celor care vor să vadă o parte mai puțin frumoasă a iubirii și felul în care aceasta poate să îți schimba viața într-un sens mai puțin pozitiv.


Bonus: Citate care mi-au atras atenția

❝Am făcut un înger să guste din păcat, iat pentru asta eu aveam să fiu cea înghițită de flăcările arzătoare ale iadului.❞

❝Atât drogurile, cât și alcoolul aveau același scop; bandajarea unor răni căpătate după plecarea ei. Doar că a durat ceva până să înțeleg că era imposibil să bandajezi o rană, căpătată de la o lamă mai mare de cinci centrimetrii a unui cuțit, cu un plasture patetic pentru zgârieturi.❞

❝Cuvintele lui au reușit să cresteze de fiecare dată o tăietură suficient de adâncă, încât, chiar și după plecarea sa, vocea lui a continuat să îmi sâsâie în urechi ca un șarpe de fiecare dată când o dădeam în bară, aducându-mi aminte ce fel de persoană lipsită de scrupule eram.❞

❝Iar singurul motiv pentru care era dispus să-și riște libertatea erau banii.❞

❝Fiecare dependent conștientizează momentul în care drogurile nu mai reușesc să producă nicio satisfacție, doar că majoritatea ignoră și se apropie cu viteză de o moarte mizerabilă.❞

❝Sevrajul a fost cea mai groaznică perioadă. Ear al dracului de ușor să-ți injectezi în venă, dar ce era cu adevărat greu era să te luoți cu nevoia de a nu o face.❞

❝Dependența a avut mereu trei faze mari și late: prima fază era reprezentată de descoperirea drogului și constatarea că acela îți conferea o stare de bine pe o perioadă scurtă, cea de a doua începea atunci când făceai abuz de respectivele substanțe – consumul regulat -, iar ultima, atunci când deja dependența te domina, pur și simplu. Niciun drogat nu a reușit vreodată să controleze dependența, deși majoritatea aveau tendința de a susține asta atât de tare și răspicat. Era doar o iluzie nenorocită. Nu a existat niciodată versiunea de a diversifica drogurile pentru a nu fi dependent de unul anume. Asta era doar un mod idiot prin care majoritatea consumatorilor încercau să se mintă, atât pe ei, cât și pe cei din jurul lor.❞

❝Un drogat o să aibă mereu nevoie de bani pentru a-și procura substanțele. Același drogat o să fie capabil de orice pentru a obține acei bani.❞

❝În realitate, eram zodia scorpion și, mai mult de atât, mereu am empatizat cu viețuitoarea asta mică și letală. De fiecare dată când un scorpion se afla în pericol, își folosește acul din coadă pentru a otrăvi agresorul. Nu era departe de modul în care am procedat de-a lungul timpului cu oamenii din jurul meu.❞

Nu, nu știu asta. Să îmi bagi al doilea cuțit în spate ar fi nimica toată, nu-i așa?❞

❝Poate pentru el întâlnirea asta nenorocită nu a însemnat mare lucru, dar pentru mine a însemnat mai mult decât ar fi trebuit.❞

❝Fata asta a fost dintotdeauna mult prea încăpățânată pentru răbdarea mea.❞

Pui prea multă presiune pe tine, Hades. Ești om, trebuie să te recuperezi în liniște, apoi să revii.❞

De câte ori o să mai greșești, pentru a-ți da seama că tu însăți ești o greșeală?❞

❝Mi-am tatuat pe spate: <<Greșelile fac parte din ceea ce suntem noi>>., în speranța că în acest fel chiar le voi face să se contopească cu mine, pentru ca în final să îmi așez viața pe făgașul normal. Mi s-a spus de zeci de ori că scopul greșelilor este acela de a te învăța o lecție, doar că în momentul în care ai ajuns să le repeți la nesfârșit, ai uitat cu desăvârșire motivul existenței lor.❞

❝Era o minciună. O minciună menită să-l potolească pe Hades, doarece în realitate, am făcut-o de multe ori pe Alexis Tate să simtă frică. Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu câteva ore era un exemplu foarte bun, iar în ceea ce privește trecutul, avea prostul obicei al unei fetițe naive de a se arunca în lumea mea întunecată, crezând că i-ar face față, și pentru a o potoli a fost necesar de o grămadă de ori să o fac să tremure de frică în fața mea, am făcut-o spre binele ei, altfel ar fi continuat să se scufunde prin încercarea de a mă trage pe mine la suprafață. Nu meritam să-mi ia apărarea. Nu după ce am pus-o în pericol în modul în care am făcut-o.❞

❝Amenințarea din glasul său era evidentă și drastică, transmițâmdu-mi un oarecare sentiment de teamă. Pentru prima oară de când ne cunoaștem, mă temeame de intențiile lui.❞

Poate părea șocant, dar până și scorpiile ca mine se feresc de un glonț în țeastă.❞

E un nenorocit și jumătate, dar a fost incapabil să-și ucidă sentimentele pentru tine. Ar arde lumea din temelii dacă tu i-ai cere-o.❞

❝Era atât de dureros să privesc același verde viu și să nu mai găsesc nicio urmă din acea căldură care îmi îmbrățișa trupul, ci doar durere și repulsie.❞

❝Preferam versiunea lui Drake care era scârbit de mine, care mă ura, deoarece aceea doar mă înfuria. În schimb, versiunea lui reală, încărcată de amărăciune și regret, îmi înjunghia în repetate rânduri inima.❞

❝A reușit să îmi încălzească într-o secundă întreg corpul și totodată să îmi sfârtece inima când am conștientizat că nu mai era acasă. El a încetat să mai fie acasă din secunda în care i-am înfipt un cuțit în spate și l-am lăsat să sângereze.❞

❝Durerea ascunsă în spatele acelui verde crud era atât de palpabilă, încât pentru câteva secunde m-am întors în trecut, la momentul în care l-am trădat. Era atât de bine mascată, încât, dacă nu l-aș fi cunoscut atât de bine, probabil m-ar fi păcălit. În schimb, nu mai era vie, era o durere care, în timp, s-a contopit cu el.❞

Presupun că e blestemul meu. Să nu pot să urăsc femeia care mi-a distrus fratele.❞

Drace! Nu mă privi în felul ăsta, cariño, pentru că doar eu știu cât de mult am tânjit să te simt în tot timpul ăsta.❞

❝Tonul încărcat de durere a călătorit până în sufletul meu și a lovit dureros. Atât de dureros, încât lacrimile mi s-au adunat în ochi și m-am trezit luându-l în brațe pe bărbatul pe care l-am trădat de parcă nu aș fi dat doi bani pe el. Am avut în față versiunea lui atât de puternică, încât mi-am permis să uit cine era cu adevărat Drake Ortega în interior.❞

❝Meritam să mă urască. Trebuia să o facă. Ar fi fost mult mai ușor pentru amândoi, la naiba! Iar eu? Eu nici măcar nu știam dacă încă eram îndrăgostită de el.❞

O parte din prietena mea a murit și oricât m-am străduit să o aduc înapoi, n-a mai fost niciodată la fel. A durut al naibii de rău.❞

Știu că a greșit, știu că a făcut multe rahaturi pe care n-o să le poată șterge, dar mai știu că undeva în adâncul ei încă există fetița aia plină de visuri și speranțe.❞

❝Voiam să o contrazic, dar în aceeași măsură, nu o puteam face pentru că și eu am avut speranța că Devon avea să se ridice din mizerie.❞

❝Lacrimi s-au rostogolit din nou pe obrajii ei și mi-am simțit inima pătrunsă de un cuțit. Am înghițit în sec și mi-am strâns pleoapele în secunde în care mi le-am simțit umezindu-se după o perioadă în care nici nu credeam că mai eram capabil să plâng.❞

❝Viața departe de casă nu a fost niciodată așa cum a prezentat-o presa, așa cum chiar eu am prezentat-o altor persoane și probabil motivul real pentru care nu am vizitat niciodată Detroitul în trei ani a fost din teama că nu mi-aș fi găsit puterea interioară de a mă întoarce.❞

❝I-am frânt inima de sute de ori și nici măcar o singură dată nu m-am învinovățit pentru asta. Și acum ce: M-am întors și aveam curajul de a-i pune condiții?❞

❝I-am cerut să renunțe la singura persoană care a rămas lângă ea și a susținut-o chiar și atunci când eu m-am cărat. I-am cerut să renunțe la singura prietenă reală din viața ei, care nu a urmărit nici banii ei, nici o aventură cu mine. I-am cerut să o abandoneze pe tipa care nu a ezitat o secundă să-și pună la bătaie pielea pentru a o scăpa.❞

❝Poate Devon Black a îmbrățișat depravarea cu nonșalanță, dar niciodată nu i-a permis surorii mele să o facă.❞

❝Am meritat atât de mult să mi-l înfigă în inima mea stricată, încât nici în ziua de astăzi nu puteam înțelege de ce nu a făcut-o.❞

❝Faptul că nici măcar nu am fost lucidă atunci când mi-a cerut explicații și doar i-am râs în nas, i-am luat inima care sângera și am călcat-o în picioare, omorând fără milă băiatul care s-ar fi aruncat în bătălia gloanțelor dacă ar fi știut că așa m-ar fi protejat.❞

❝În noaptea aia nu doar că am ucis tot ce a fost între noi, ci am turnat benzină și am aruncat o brichetă, apoi am privit cum flăcările au făcut scrum totul.❞

❝Întrebarea mea era atât de dură, încât a reușit să-l ia prin surprindere. De ce, după tot ce i-am făcut, era încă aici? De ce după ce i-am înfipt un cuțit în spate când credea că îl păzesc, doar l-a scos, iar după doi ani, l-a aruncat la picioare ca pe o ofrandă de pace?❞

❝Nu meritam iertarea lui. Nu voiam să accept că era capabil să mă ierte. De ce naibii ar fi avut încredere că nu aș fi cules acel cuțit de pe jos și i l-aș înfipt de data asta direct în inimă?❞

❝— Încerci să mă întrebi de ce nu m-am răzbunat până acum? Pentru că te-am iubit, Devon. Iar atunci când iubești așa cum eu am făcut-o, nu-i poți face rău acelei persoane, chiar dacă te-a distrus într-un mod în care știi că niciodată nu o să te mai poți vindeca. Mi-am dorit al naibii de mult să suferi și tu, măcar pe sfert cât am făcut-o eu, dar sfârșeam prin a mă bucura când vedeam că viața ta prindea din nou nuanțe colorate.

❝— Știi de ce m-am îndrăgostit de tine? Pentru că nu ai renunțat niciodată la oamenii pe care i-ai iubit.

❝— Știi care e problema când tu ești cel care nu renunță la oameni? Ei o să renunțe primii la tine, iar ție o să-ți smulgă inima din piept.

Când și-a ridicat ochii albaștri într-ai mei, am înghețat. Era o privire moartă, o privire pe care nu am văzut-o niciodată la ea, dar am văzut-o la fiecare persoană din viața mea pe care am dezamăgit-o.

❝— Nu, drogurile nu sunt arma sinucigașilor. Drogurile sunt arma oamenilor care vor să trăiască, dar încă n-au învățat cum să-și aline suferința.

❝— Cu timpul, nimic nu mai doare la fel ca la început.

De ce a păstrat pe pielea lui ceva care îi amintea de mine? De persoana lipsită de scrupule care l-a distrus?

Ochii de un verde sălbatic m-au sfredelit. El era singurul care mă vede  ca pe o binecuvântare, nu ca pe un blestem.

Drake a fost ceea ce orice adolescentă cuminte visa cu ochii deschiși. Băiatul rău care ar fi ars lumea din temelii pentru femeia pe care o iubea. Doar că nu a fost ca în orice povești.

— De ce ar conta dacă îmi pasă? Sunt în continuare nenorocita care i-a arătat iadul fratelui tău, nu încerca să te minți, Drake. Niciunul nu ar putea să uite așa, oricât și-ar dori.

❝— Crezi că nu știu? Am încercat să uit, Devon! Dacă ar fi fost posibil, mi-aș fi șters memoria doar să nu mai fie amintirea atât de vie în minte și mi-aș fi smuls inima din piept doar ca să n-o mai simt cum bate doar pentru tine.

Probabil mâine aveam să ne comportăm la fel ca înainte, pregătiți să ne rupem gâturile reciproc, dar în seara asta eram mult prea vulnerabili.

Acum mi s-a confirmat pe propria piele că toate zvonurile despre Hades Tate erau complet adevărate. Știa exact cum să facă o femeie să devină lichid în brațele lui, iar eu am fost încă una dintre idioatele care au cedat în fața lui.

— Ai fi surprinsă să aflii cât de puțin valorează libertatea cuiva pentru suma potrivită.

Merita asta. Merită o fată care l-ar fi iubit cu întreaga ei ființă, nu cu jumătăți de măsură.

Presupun că nu era vorba de nevoie, ci de obișnuință. Asta am făcut mereu. De fiecare dată când simțeam că pierdeam controlul propriei vieți, alegeam să mă droghez. Nici măcar nu conta ce drog era. Voiam doar să mă amorțească suficient încât să nu îmi mai pese de nimic din jurul meu. Era doar scurtătura nocivă pe care am ales-o de fiecare dată. Modul prin care aveam impresia că îmi păcăleam destinul. Modul prin care am încercat să îmi colorez viața în cele mai vibrante nuanțe doar pentru a scăpa de acel alb-negru blestemat, doar că a durat ceva să conștientizez că totul era o iluzie conferită de acele substanțe halucinogene.

— Crezi că sunt atât de turbat doar din cauza geloziei? E vorba despre nopțile în care plângeai din vina nenorocitului ăstuia, despre zilele în care te învinovățeai constant. Omul ăsta a fost cel care a rupt bucățică cu bucățică din tine, iar eu am fost cel care s-a chinuit să le adune și să le lipească la locul lor.

A fost ușor să susțin că nu-l mai iubesc după ce nu am fost în preajma lui, dar acum, când era din nou aici, totul s-a pus sub semnul întrebării.

Nu mi-ar fi ajuns o viață să îmi răscumpăr greșelile față de bărbatul din fața mea, dar dacă vreodată aș fi fost pusă să aleg între viața mea și a lui, aș fi ales-o pe a lui fără să clipesc și n-aș fi regretat vreo secundă.

A cunoscut cea mai distructivă versiune a mea și a iubit-o. Când am ajuns pe marginea prăpastiei, pregătită să mă arunc, a încercat să mă prindă, iar atunci când nu a reușit, s-a aruncat după mine, hotărât să mă protejeze de mine însămi.

M-a protejat pe mine, dar niciodată nu s-a protejat pe el, iar la final eu am fost cel care l-a trădat, nu altcineva.

— Trăiești cu impresia că viața era mai ușoară pe droguri, să nu crezi că nu m-am prins de asta, dar ești o luptătoare, mi alma! Fata mea are un sânge dat dracului.

Modul în care mă privea doar pe mine m-a făcut să mă întreb dacă va putea vreodată să iubească o altă femeie. O femeie care-i merită dragostea.

— Doar pentru că sunt aici din cauza ei, nu înseamnă că îmi displace prezența ta, Drake. Singurul motiv pentru care te-am evitat a fost pentru că voiam să te mai privesc în ochi după tot ce ți-am făcut. M-am obligat să nu mai simt nimic și am sperat ca tu să-ți trăiești viața.

— Am nevoie să știu dacă mai are rost să lupt pentru noi, pentru că, dacă tu te îndrăgostești de altcineva, eu am pierdut.

— Îți promit că, dacă vreodată voi simți pentru cineva măcar un sfert din cât am simțit pentru tine, tu vei afla primul.

— Nu merit iubirea aia, Drake! N-am meritat-o niciodată, dar tu meriți o femeie care să lupte pentru tine și să te iubească în felul nebunesc în care tu ești capabil s-o faci.

Am cules cuțitul cu care l-am înjunghiat pe Drake și mi l-am înfipt direct în inimă, sperând ca sângele meu să-l vindece pe el.

Nu l-am meritat niciodată, dat știam că atunci când își va permite din nou să primească o femeie în viața lui, va reuși să facă ceea ce eu nu am putut niciodată. Să-l facă fericit. Oricât s-a obligat Drake să creadă asta, nu a fost niciodată așa. L-am iubit, dar într-un mod distructiv și toxic, hrănindu-l cu disperare și agonie.

<<.Mereu îmi spui că sunt îngerul lui păzitor, nu cred în asta și știi de ce? Cred că, de fapt, el e îngerul meu păzitor. Mă protejează fără să facă ceva anume. Nu asta e definiția unui înger?>>.

Avea să plângă până când lacrimile nu ar mai fi curs, să urle până când glasul i s-ar fi spart în mii de bucăți, să lovească până când durerea fizică avea să-l amorțească, iar următoarea zi avea să fie cea mai distructivă versiune a sa.

Drake Ortega se hrănea cu durere, apoi o transforma în putere, așa cum flăcările transformă totul în cenușă. Știam că de îndată ce ar fi ieșit de aici ar fi căutat doar răzbunare. Era tot ce l-ar mai fi ținut în viață.

Îngerul său păzitor a murit și pierderea acestuia i-a frânt și lui aripile, lăsându-l să se prăbușească în gol.

Prima dată când lumea mea și a lui Drake s-au ciocnit, impactul a stârnit un incendiu mistuitor, iar eu doar am plecat când flăcările au început să ardă. El a reușit să oprească acel incendiu, dar apoi m-a întors, doi ani mai târziu, am aruncat cu benzina peste scânteile rămase și ce a urmat, a ars totul din temelii până a rămas doar cenușă.



 

 

 

 


























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Milionarii de la DreamLand: Intenții Ascunse de Laura Asher

Ca marea majoritate a persoanelor care citesc, sunt atrasă, din diverse motive, de cărțile care au un anumit grad de popularitate în spațiul...