Triplă Provocare: Efectul lui Lucifer - volumul I de Karina L. Alexandra

 Mereu mi-a plăcut să încerc lucruri noi, motiv pentru care m-am apucat de seria Triplă Provocare, seria care, până acum, m-a surprins plăcut.

Azi o să vorbesc doar despre primul volum, și anume Efectul lui Lucifer, o carte plină de emoții și de sentimente contradictorii, o carte despre decizii și despre felul în care acestea ne pot afecta viața.

Ulterior, voi reveni cu o părere și despre volumul al doilea, însă, pentru moment, mă focusez pe acest prim volum.

Totodată, doresc să îmi mulțumesc Karinei pentru ocazia de a citi această carte.

Despre ce este vorba în Triplă Provocare: Efectul lui Lucifer?

Acțiune îi prezintă pe Lucy și Nathan, doi tineri care încearcă să lase trecutul în urmă și să își refacă viața în cel mai bun mod posibil.

Lucy Anderson este o fată urmărită de un trecut sumbru, trecut câștigat pe nedrept. Deși are o dorință aprigă de răzbunare, în adâncul sufletului ei, Lucy e o persoană bună, însă, din cauza a ceea ce a pățit în trecut, preferă să țină ascunsă această latură a personalității ei.

Nathan Keith este un tip misterios, care ascunde, la rândul său, un trecut mai puţin fericit şi un bagaj de secrete. Toate aceste aspecte sunt ascunse de către tânăr în spatele felului său simpatic și politicos de a fi, caracteristici ce stârnesc interesul oamenilor din jur și fac din Nathan o companie plăcută.

Ce mi-a plăcut

Lucy

Mi-a plăcut foarte mult protagonista acestei povești.  A dat dovadă de un caracter foarte puternic având în vedere ceea ce a avut de îndurat în trecutul ei. Totodată, Lucy dă dovadă și de determinare în ceea ce privește revenirea ei în viețile anumitor persoane.

Deși mai rar, protagonista noastră arată și faptul că, în spatele atitudinii ei bătăioase de zi cu zi, se ascunde o inimă mare, dornică de iubire, afecțiune și puțină atenție.

Nathan

Spre deosebire de protagoniștii masculini cu care m-am obișnuit în marea majoritate a cărților, Nathan este ca o gură de aer proaspăt.

Se face remarcat prin faptul că e politicos și drăguț, mereu pregătit să ajute și să fie alături de cei dragi lui, inclusiv alături de Lucy.

Deși ascunde anumite lucruri, Nathan dă dovadă că vrea să se schimbe, să își îndrepte greșelile trecutului.

Julia

Julia reprezintă definiția omului bun. Are un suflet atât de pur și de dulce. M-a înduioșat felul ei de a fi și mi-a plăcut foarte mult faptul că ea era mereu pregătită să ierte pe toată lumea și să ofere o a doua șansă, fiind convinsă că oricine merită o altă șansă atâta timp cât dă dovadă că vrea să se schimbe.

Am adorat-o și abia aștept să o cunosc mai bine în volumul dedicat personajului ei.

Triplă Provocare

Mi-a plăcut foarte mult ideea jocului și felul în care acesta a fost dezvoltat de-a lungul cărții.

A fost un joc incintant și, de foarte multe ori, fără limite, aspect care a dat un plus de adrenalină cărții.

Mi-au plăcut scenele prezentate în carte, deși mi-ar fi plăcut să aflu și despre trecutul jocului și despre ce provocări s-au dat în trecut referitor la acest joc scăpat de sub control.

Ce nu mi-a plăcut

Trecutul lui Lucy

În ceea ce privește o parte a trecutului protagonistei, mi se pare că acesta a fost dezvăluit puțin cam târziu. A fost menționat la început și spre sfârșit, pe parcursul cărții fiind oarecum uitat.

Acest aspect, din punctul meu de vedere, ar fi putut face această parte a trecutului lui Lucy să treacă neobservată.

Verdict Final

Efectul lui Lucifer primește din partea mea 4 steluțe din 5. A fost  o lectură plăcută, cu niște protagoniști care îți ajung rapid la inimă și care au parte de o serie de lovituri din partea destinului.

Cui recomand această carte

Recomand această lectură tuturor celor care își doresc să treacă print-o aventură a încercărilor și a provocărilor alături de cei doi protagoniști, provocări a căror decizii și urmări vor avea efect asupra vieții lor și a celor din jurul lor.

Bonus: Citate care mi-au atras atenția

❝Doar că eu nu eram așa, eu voiam răzbunarea mai mult ca pe o dreptate. Și unde era dreptatea dacă mințeam și trișam?❞

❝Dădeam peste miracole la tot pasul și mă întrebam cât timp mai aveau acestea să dureze.❞

❝Trebuia să ții minte: cea mai bună prietenă îți poate deveni cea mai aprigă dușmancă, deoarece ea știe cele mai multe lucruri despre tine și poate îndrepta totul împotriva ta.❞

❝Nu credeam că insultele ei erau cele mai dulci complimente pentru mine.❞

❝Cedasem ușor, știu, dar ce era greșit în a-mi pierde timpul cu un necunoscut care nu va mai fi vorbit cu mine niciodată după ce am fi început școala?❞

❝— Am avut suferințe diferite și am fost singure. Iar tot ceea ce știu este că urăsc să merg pe acest drum fără să am pe cineva alături care să mă înțeleagă. Știu că tu mă vei înțelege, iar eu te voi înțelege pe tine.Și restul, absolut nimic, nu mai contează .❞

❝Era bine să te prefaci că nu îți pasă, așa cum făcea ea, dar era extraordinar să nu îți pese deloc, așa cum făceam eu.❞

❝Primul băiat de care îmi plăace după un an de zile de suferință era tocmai verișorul celui care m-a făcut să trec prin toată suferința acelui an. Karma nu funcționa mereu așa cum ar trebui.❞

❝Ceva cu aripi creștea în pieptul meu. Mi-am pus notă în minte că trebuie să tai acele aripi.❞

❝— Așa că indiferent dacă ai făcut sau nu și tu greșela ta, îți voi da șansa să fii mai bună, să fii altcineva. Căci știu cum e să comiți o eroare și să îți pară rău, dar să nu poți să o mai îndrepți.❞

❝— Este casa voastră, dar nu locuiți aici. Lucrurile voastre sunt într-o valiză și trăiți unde e afacerea.❞

❝Încă o dată rămăsesem mască în fața iubirii imense și adevărate, de care eu nu aș fi avut niciodată parte.❞

❝Totuși, mă uitam în oglindă îmbrăcată așa, elegantă, machiată, cu tocuri...și realizam că mă preferam mai mult cum eram înainte. Un corp nu mă făcea pe mine. Un corp nu făcea pe nimeni.❞

❝Și zâmbeam. Iar asta nu era din cauza alcoolului. Știam că în orice stare aș fi fost, aș fi zâmbit. Pentru că ăsta era efectul lui Nathan.❞

❝Adevărul nu este mereu o cale de scăpare ușoară. Mi niciodată nu este.❞

❝Timpul nu poate fi dat înapoi și amintirile nu pot fi șterse. Dacă s-ar fi putut realiza oricare dintre aceste două lucruri, eram prima la coadă să le încerc.❞

❝Păcat că acum nu mai aveam neoie de grijă și blândețe. Tot ce era de stricat era deja stricat.❞

❝Era ciudat că speram asta, însă aveam nevoie de mai mulți oameni buni în viața mea, iar Nathan era cu siguranță un om bun. Cu toate astea, nu voiam să am vise deșarte. Orice ar fi început între noi ura să se termine prost, eram conștientă.❞

❝Am încercat să nu îmi arît nicip emoție, deși, în interiorul meu, mii de filme se derulau.❞

❝Dar inima mea? Ea ce ar fi simțit dacă m-aș fi lăsat sărutată de către el? Bucurie? Spaimă? Confuzie?❞

❝Apoi m-a tras în brațele lui Inima mă durea. Eram nervoasă. Putea să nu mai facă asta? Putea să nu mă mai îmbrățișeze și mângâie, și protejeze? Putea să nu mă facă să mă îndrăgostesc de el? Pentru că așa îmi era de zece ori mai greu să mă concentreze, să fac ceea ce trebuia să fac și să îl mint.❞

❝― Eu am semnele astea superficiale, e ușor de observat. Tu le ai în interior. Și sper ca într-o zi să mă lași să le văd și să te ajut să le vindeci. Dar până atunci…lasă-mă să te ajut. Ei merită să plătească pentru tot ce ne-au făcut.❞

❝Ceea ce îmi spusese ea era…greu de digerat. Dar, într-un mod ciudat, mă alina. Era atât de reconfortant să știu că nu eram singura care trăise nenorociri și care căuta dreptate. Mă simțeam…înțeleasă. Mă simțeam mai puternică. În sfârșit, nu eram singură.❞

❝Eram supărată pe mine. Dar nu îi puteam spune asta, pentru că ar fi trebuit să îi explic de ce. Și nu îi puteam mărturisi faptul că eram o scorpie care îl mințea.❞

❝Dar orice aș fi făcut, urma să fie o victimă colterală.❞

❝Nathan nu era ceva la care voiam să mă gândesc în ultimul timp. Îmi frângea inima știind că urma să îi frâng eu lui inima. Preferam să uit pur și simplu.❞

❝La urma urmei, vioara era un instrument melancolic, iar muzica pe care o creai, o trăiai.❞

❝Un artist care nu poate face artă este un om mort.❞

❝Tot ceea ce aveam folositor în mine era ura pe care o puteam consuma prin forță.❞

❝Aveam de gând să iau secretul acesta cu mine în mormânt. Dar nu aș fi călcat în mormântul meu până nu aș fi știut că toți cei de pe lista mea neagră au suferit câtuși de puțin, un sfert din cât am suferit eu.❞

❝Până să dau de eșec nu știam că îmi dorisem asta cu sufletul și nu cu mintea.❞

❝Îl priveam de parcă nu îl mai văzusem luni de zile și mă întrebam cum de era încă aici, păsându-i, când eu l-am alungat, l-am evitat și l-am ignorat. Îl priveam atât de insistent - ba nu, mă holbam la el în toată regula - încât mă miram că nu se plictisise de mine și nu decisese să mă scuture puțin pentru a mă face să spun ceva.❞

❝Nu durea. Deloc. Cum putea să mă doară când mă atingea și mă privea așa? Ceea ce urma avea să doară.❞

❝― De ce aș da drumul singurului lucru bun care mi s-a întâmplat de un an încoace?❞

❝Deși eram obișnuită cu singurătatea, tânjeam după o casă plină, sau măcar după o persoană cu care să locuiesc.❞

❝Cu toate astea, intervenise. Îmi luase apărarea. Inima mea prinsese aripi.❞

❝Ying nu exista fără Yang. Fericirea mea nu ar fi fost completă dacă îmi lipsea unul dintre cele două lucruri. Nathan sau răzbunarea.❞

❝Să cred că aș fi putut alerga în brațele lui a fost o greșeală. Îmi era prea frică să am încredere în el și să mă leg la ochi, lăsându-l să mă conducă.❞

❝Inima mea zâmbea și plângea în același timp. O puteam compara cu un fluture ale cărui aripi erau frânte.❞

❝― Mă faci să mă îndrăgostesc de zâmbetul tău ca să fugi de mine după aceea.❞

❝Aveam multe de spus. Dar niciun răspuns nu era bun. Iar tăcerea mea nu era nici ea bună. Nimic nu era prea bun pentru Nathan. La un moment dat și-ar fi dat și el seama de asta.❞

❝Aripile fluturelui din inima mea băteau cu putere.❞

❝I-am zâmbit, dar adevărul era că mă durea inima.❞

❝Puteam simți din vocea lui că zâmbea. După sărutul nostru, Nathan părea să fie în al nouălea cer. Eu mă zbăteam între al nouălea cer și iad, căci suferința și frica pierderii acestui lucru mă urmărea.❞

❝― Când ții la cineva, nu îi arunci în cârcă o problemă atât de gravă. Nu o închizi într-un loc atât de dur timp de un an de zile. Nu eviți toate vizitele. Nu îți găsești o altă iubită într-un timp atât de scurt. Nu o arunci la gunoi din cauza unei greșeli pe care tu ai comis-o.❞

❝Nu voiam să mă aprind așa, dar am făcut-o. Nu era din cauza că încă îl mai iubeam pe Byron, ci din cauza că aducea amintiri dureroase la suprafață, iar asta îmi călca nervii și inima în picioare. Sângeram pe interior.❞

❝Mintea mea pesimistă găsea mereu ce era mai rău într-o situație, chiar și în această situație perfectă. Partea rea din situația aceasta perfectă era că totul putea fi efemer sau fals.❞

❝― Nu este minunat cum persoana de care te îndrăgostești îți pare brusc perfectă din toate punctele de vedere?❞

❝― Răzbunările nu sunt bune niciodată. Duc doar la mai multă suferință.❞

❝Aveam nevoie de ceva timp de calitate Nathan. Îl văzusem ultima dată abia în urmă cu câteva ore, dar deja suspinam după îmbrățișările lui și îi vedeam zâmbetul de fiecare dată când închideam ochii.❞

❝Ce mi-a făcut de m-a întors peste cap? Ce mi-a făcut de mi-a reordonat viața? Ce mi-a făcut de mi-a schimbat sentimentele și mi-a cutremurat scopurile?❞

❝Poate că avea dreptate. Trebuia să mă gândesc mai puțin și să mă bucur mai mult.❞

❝Mi-am pus capul peste pieptul său și am adormit ascultând cea mai frumoasă melodie din lume- bătăile inimii lui.❞

❝O viață plictisitoare și fericită, în care ne-am fi petrecut clipele făcând lucruri banale și strângându-ne în brațe pe canapea, urmărind filme de duzină.❞

❝Ce conta timpul? Ce contau superficialitățile? Conta ce simțeam, iar eu simțeam că el urma să fie ultimul bărbat din viața mea. Poate că eram pripită. Poate că eram prea tânără ca să gândesc așa. Dar nu aș fi regretat, căci aș fi făcut ceea ce am simțit.❞

❝Gândurile mele erau axate doar pe ceea ce trebuia să fac. Mă rugam în gând la orice Dumnezeu care mă auzeau să fie totul bine. Știam că nu era tocmai ortodox să te rogi pentru răzbunare, dar nu conta. Nu mă interesa să îmi iasă planul datorită lui. Mă ocupam singură de asta. Voiam doar să se ocupe de Nathan. Voiam să îl țină departe de tot.❞

❝Simțeam cum fiecare nerv îmi era călcat în picioare. Mintea mea reproducea amintirile ultimului an și le proiecta în inima mea. Toată durerea își făcea loc în sufletul meu și mă uimeam din nou din cauza a tot ce suportasem. Dar mai uimită eram de tot ce făcusem.❞

❝El chiar nu avea habar. Nimeni nu avea habar. Doar eu știam. Eu îmi purtam suferința peste tot, fără privilegiul de a o împărți cu cineva. Nici nu voiam să o împart cu cineva. Nu voiam să fiu privită cu milă. Nu voiam să fiu înțeleasă.❞

❝Ea încă îl iubea. El nu o iubise niciodată cu adevărat. Și era greu să primești atenție din partea cuiva care nu te iubea.❞

❝Știam ce simțea atunci. Era frica de necunoscut. Era senzația aceea cum că urma ceva rău, ceva îngrozitor, ce nu putea opri. Dar mai groaznică decât senzația că ceva rău urma să se întâmple era că habar nu aveai ce urma să se întâmple.❞

❝Din punctul meu de vedere, cel mai mare chin era cel psihic. Poți fi torturat fizic, poți avea urme pe piele, dar lucrurile pe care propria ta minte ajunge să le creeze, băgându-te în sperieți…era cel mai groaznic lucru. Amanda își trăia în acel moment ca fiind monștrii ai trecutului aduși în prezent. Mintea ei vedea cel mai mare coșmar când, de fapt, era doar coșmarul copilăriei ei, o urmă descoperită. Ea era mai puternică decât el. Îi putea face față. Dar psihicul procesa totul ca fiind ceva mai presus de puterile ei. Era insignificantă în fața lui. Și se făcuse mică.❞

❝Visasem să mă răzbun în stil mare pe cei patru prieteni ai mei, dar nu fusesem în stare să o fac. Și acum, când făceam decât să le dau un sfert din durerea de care eu am avut parte, tot nu mă simțeam bine. De ce nu mă simțeam bine? De ce nu săream în sus de bucurie? De ce eram rece și hotărâtă să termin totul rapid? Mă simțeam ca un robot. Știam ce trebuia să fac și aveam de gând să o fac, dar nu mă încânta situația exact la fel cum nu mă deranja.❞

❝Atunci ce spui să ne gândim unul la altul față în față?❞

❝Era atât de liniște aici. Era pace. Era relaxant, într-un fel. Mă întrebam dacă așa se simțea și moartea. Relaxantă. Eliberatoare. Aveam nevoie de ceva relaxare și eliberare acum.❞

❝― Nu îmi vine să cred cât s-a schimbat fata pe care am iubit-o.❞

❝Plângeam nopțile după Byron și știam că o inimă frântă se vindecă mai greu decât un corp rănit.❞

❝― Trebuie să ne ierți, Lucy. Nu doar să te răzbuni.❞