După o carte străină, revin în atenția celor în căutare de lecturi cu o carte românească, o carte care merită toată atenția. M-am bucurat de tot timpul dedicat lecturării acestui volum.
Cartea despre care o să vorbesc astăzi este Sfidând Rațiunea, o carte plină de înțelepciune și de mesaje profunde, care dovedește că două persoane aparent diferite pot sa aibă multe lucruri în comun și că, în unele cazuri, aparențele pot să înșele foarte tare.
Despre ce este vorba în Sfidând Rațiunea?
În centrul acțiunii îi avem pe Quinn Adams și pe Jayden Pattinson, două personaje care, la prima vedere, par a fi diametral opuse și care fac tot ce le stă în putință pentru a sta cât mai departe unul de celălalt. Însă Universul face cumva să îi apropie tot mai mult, în ciuda protestelor celor doi.
Quinn Adams este o fire puternică, ce înfruntă cu vitejie răutățile celor din jurul ei. Considerată rățușca cea urâtă a liceului, Quinn ascunde în spatele măștii dure o inimă sensibilă și plină de răni produse de către răutatea și veninul celor aflați în jurul ei. Victimă a hărțuirii, Quinn învață să ignore cuvintele celor din jur și, totodată, să își clădească un scut de oțel în jurul inimii ei împovărate de greutățile îndurate din vina adolescenților răutăcioși din jurul ei.
Jayden Pattinson este, la prima vedere, un adolescent superficial, care se scaldă în luxul oferit de starea materială extrem de bună pe care o are datorită părinților lui, oameni sus-puși în societate. Din exterior, Jayden lasă impresia că e un tânăr răutăcios, însă, în realitate, băiatul pare a fi confuz referitor la propria persoană. Societatea îl obligă, practic, să se comporte într-un anumit fel, însă în inima lui, acesta dă dovadă e un spirit justițiar, dorind să fie de partea celor mai puțin norocoși în fața unei societăți dure.
Ce
mi-a plăcut
Dubla perspectivă
Mare parte a capitolelor cărții prezintă atât perspectiva lui Quinn, cât și perspectiva lui Jayden. Mi-a plăcut ideea Majei de a îmbina perspectiva ambilor protagoniști în aceleași capitole. În acest fel, este mult mai accesibil pentru cititor să aibă viziunea ambelor personaje în raport cu aceleași întâmplări și situații care îi implică pe amândoi și care le marchează, într-o anumită măsură, cursul vieții.
Tema abordată
Mi-a plăcut că a fost prezentată și partea mai puțin frumoasă a experienței de liceu, și anume răutatea adolescenților și modul în care vorbele și glumele unor persoane pot avea un impact mare asupra vieții cuiva. Astfel de situații reprezintă realitatea dură a multor tinerei de diverse vârste și cred cu tărie că trebuie tras un semnal de alarmă în această direcție. Liceul nu e doar despre experiențe frumoase și distracție pentru că, din cauza atitudinii ostile a unora dintre elevi, unii adolescenți nu au parte de o experiență deloc fericite pe perioada liceului.
Relația dintre protagoniști
Deși par diferiți la prima vedere, Quinn și Jayden se aseamănă din mai multe puncte de vedere decât s-ar crede și decât lasă aparențele să se vadă. Deși ambii neagă cu vehemență posibilitatea unei apropieri între ei, chiar și ca simpli prieteni. Cei doi fac orice pentru a sta cât mai departe unul de celălalt, însă soarta îi aduce mai mereu tot mai aproape, spre exasperarea amândurora.
Ce nu m-ia plăcut
Adresarea
pe numele de familie al personajelor
Până să mă obișnuiesc cu prenumele, dar și cu numele de familie al personajelor, am fost puțin confuză referitor la cine e cine atunci când se vorbea despre un anume personaj cu numele de familie al acestuia. Ulterior, după ce am înțeles cine e cine și cum merg lucrurile, acest aspect nu mi-a mai creat niciun fel de dificultate.
Oscar și gașca lui
Cred cu tărie că aici, nu trebuie să argumentez nimic. În ciuda faptului că atât Oscar, cât și prietenii lui m-au scos din sărite de-a lungul lecturii prin atitudinea lor și prin felul în care aceștia văd lucrurile din jurul lor ca pe o joacă de copii, trebuie să apreciez modul în care Maja a conturat aceste personaje. M-au enervat teribil toți, însă asta se datorează modului credibil în care fiecare dintre ei a fost creionat.
Verdict final
Sfidând Rațiunea volumul unu, primește, din partea mea, 4 steluțe din 5 și precizarea că aștept cu nerăbdare volumul următor, pentru a vedea cum progresează acțiunea. Finalul cărții...a fost exact ultimul element de care aveam nevoie pentru a aștepta cu sufletul la gură continuarea poveștii celor doi protagoniști.
Cui recomand cartea
Recomand această carte tuturor celor care au nevoie de o lectură lentă, care pune în lumină mai multe aspecte nevăzute ale vieții de zi cu zi a adolescenților.
Trebuie să precizez faptul că această carte este una voluminoasă, așa că e nevoie de o doză de răbdare pentru a parcurge întreg volumul. Așa că, recomand această carte persoanelor care au răbdarea necesară să lectureze o carte care are un număr ridicat de pagini.
Bonus: Citate care mi-au atras atenția
❝Doar știam foarte bine că toți băieții se îndrăgosteau lulea de Venus. Reprezenta acel prototip perfect de frumusețe, în cea mai naturală formă a sa, pe când eu eram doar Quinn, o fată cu nume de băiat care trecea, oricând și oriunde, neobservată. Nu stârneam niciodată interesul cuiva și, cu toate că în trecut mă duruse treaba asta, acum devenisem indiferentă la tot ce ținea de subiectul cu pricina. Nu mai conta dacă îi pasă cuiva de mine sau nu, dacă mă asculta sau dacă măcar mă plăcea, chiar și vreun pic. Îmi tot repetam întruna aceste convingeri, sperând să le și cred într-un târziu.❞
❝Nu eram răi, nu ne nășteam răi și cu complexe, dar lumea ne făcea așa. Ea ne transforma în ceva ce noi înșine nu mai puteam recunoaște la un moment dat. Un produs care ne displăcea și a cărui formă încercăm încontinuu s-o modelăm, ca să creăm ceva pe care să-l putem suporta.❞
❝Am fost rănită deja de prea multe ori de răutatea celor din jur care, cumva, găsea calea de a pătrunde mereu până sub scutul meu de protecție. Reușea să mă surprindă și să mă lovească în punctele cele mai vulnerabile.❞
❝Mai târziu am început să iubesc noaptea și să aștept cu nerăbdare să-și facă simțită prezența, căci, spre deosebire de lumină, întunericul nu-ți scoate în evidență defectele și nici nu ți le judecă.❞
❝Nimeni n-a venit pe lumea asta într-un ambalaj perfect construit pentru a fi pe placul altora.❞
❝Dar am clacat atunci. Am plâns pentru mine și pentru toți cei pe care nu i-am putut ajuta.❞
❝Ca adolescenți, ne închipuiam că întreaga planetă a fost concepută pentru a ne servi. Pentru a ne comporta așa cum doream pe suprafața sa. Ne credeam zei și nici nu ne imaginam încotro ne conduce inconștiența. Apoi, am aflat pe pielea mea, din păcate, că nu era așa.❞
❝Noi secam întruna planeta asta de puteri. Îi foloseam la nesfârșit resursele fără să o menajăm câtuși de puțin. Fără să ne pese că și timpul ei era limitat și că aveam să pierim odată cu ea.❞
❝Fiindcă, atât timp cât puteam respira și inima ne bătea, datoria noastră era să luptăm. Să luptăm azi și mâine, săptămâna viitoare...Să luptăm cu noi înșine și cu nevoia, care ne încerca adesea, de a renunța.❞
❝Se prăbușea lumea în fața noastră și, de foarte multe ori, aveam impresia că vom ceda. Apoi ne surprindea secunda care urma, căci continuam să respirăm și să viața nu se oprea. Deschideam ochii și ne duceam mai departe lupta.❞
❝Ne transformam, fără să ne dăm seama, în învingători de fiecare dată când câștigam o nouă bătălie, întărindu-ne rezistența la durere. Suportând, răzbind, învățând. Ducând în spate mai mult și mai mult.❞
❝Nu-mi păsase niciodată de cum mă vedea. Oricum nu mai există nicio șansă să șterg eticheta care mi se pusese deja.❞
❝Realitatea nu era pentru mine. Oamenii nu se asemănau cu acele ființe calde și înțelegătoare despre care se vorbea în povești, nu încercau să te ajute, ba din potrivă, căutau să te tragă în jos. Din invidie, din dorință, din răutate, din orice. Cu motiv sau fără, o făceau.❞
❝Cineva ajungea mereu rănit din cauza cuiva. Iar cei fără conștiință, de cele mai multe ori, nici nu-și dădeau seama câte cicatrici lăsau în sufletele altora. Câte răni pe care nimeni nu le mai vindeca! Rămâneau în interior și ardeau, amintindu-ne într-una că eram distruși. Că nu ne puteam mulțumi cu ceea ce deveneam, dar nici nu aveam cum să schimbăm ceva.❞
❝Nu ne plăceam și nu ne acceptam nici măcar noi înșine. Cum am fi avut atunci dreptul să cerem asta de la altcineva? Cine era responsabil să curețe locurile murdare și să sufle în aer toată cenușa de pe suflet? Cine avea puterea asta?❞
❝Eu nu am cunoscut niciodată invidia. Poate și din cauza împrejurării condiției mele. N-am intenționat să atrag priviri, ba chiar am făcut tot posibilul să mă ascund, să scap de asta. Dar chiar și cu toate străduințele mele, n-am reușit. Într-un mod deloc plăcut, am constatat că până și urâțenia era în stare să capteze interesul anumitor tipuri de persoane.❞
❝Ajunsesem astfel la concluzia că doar de o baghetă magică aveam nevoie ca să devenim invizibilă și să pot trăi în pace cu lumea.❞
❝Voiam doar să mă strecor înapoi în pat și să mă ascund printre așternuturi, rămânând acolo pentru toată viața. Uitând de lume și lăsând-o pe ea să uite mine. Sub protecția dormitorului meu totul era bine. Aici nu avea voie să intre nimeni, așa că nu exista necesitatea să-mi închid inima sub scutul de apărare pe care-l foloseam întotdeauna atunci când ieșeam din exteriorul casei.❞
❝Totuși, o voce interioară îmi șoptea că fata asta tocmai călcase în interiorul meu cu bocancii ei mari, stricând acolo ceva pentru totdeauna.❞
❝Se pare că băutura făcea totuși și minuni, dezlega limbi ferecate.❞
❝O singură dată aveam să mă transform în erou ca să salvez o fată care mă ura.❞
❝Era un paradox care mă mobiliza cumva, fără să înțeleg eu însumi de ce mă însuflețea într-atât decizia luată deja.❞
❝Rămăsese îmbibată în mâna mea. Se infiltrase în epidermă, umplându-mă cu parfumul ei, impregnându-se în simțuri mai puternic decât orice altceva.❞
❝Aparențele ne obligă încontinuu să le urmăm calea. Dacă ai curaj să rupi rândul și să te pierzi de mulțime, s-ar putea să descoperi cu totul altfel lumea.❞
❝Nu o plăceam, dar nici nu puteam sta la depărtare de ea, iar acest lucru putea fi considerat un paradox de care trebuia să mă tem.❞
❝De ce-mi venea să plâng? De ce dureau cuvintele lui? De ce, dintre toți, el reușise să readucă la viață amintiri de mult uitate și îngropate? De ce conta atât de mult respingerea sa?❞
❝Sigur, prostule, umilește pe cineva și apoi cere-ți scuze, asta sigur șterge automat totul cu buretele!❞
❝Cuvintele nu aveau valoare atunci când faptele le contraziceau în mod direct. Dacă voiam să-i arăt că-mi părea rău, trebuia să dovedesc asta.❞
❝Oare chiar nu înțelegea că nu ne puteam suferi unul pe celălalt? Nu vedea incendiul care stătea să izbucnească între noi, pârjolind totul în calea sa?❞
❝Quinn păruse invizibilă pentru toată lumea și se făcuse remarcată tocmai prin străduința sa de a se ascunde cu abilitate chiar în mijlocul mulțimii.❞
❝Însă, din nefericire pentru mine, respingerea ei funcționează exact ca un magnet cu poli opuși față de al meu. Ea mă trimitea la naiba și eu îi căutam prezența.❞
❝Quinn Adams nu era deloc ștearsă, dar lumea nu căuta spirite, ci chipuri efemere.❞
❝Eram neinițiat în ceea ce privea sentimentele de iubire pentru o persoană de sex opus. Nu avusesem niciodată ocazia să le probez pe cineva. Și aș fi preferat să perpetuez cât mai mult situația aceasta.❞
❝Ce fel de om era? Cum putea să admită cu atâta seninătate că îi făcuse plăcere să mă rănească? De parcă eram un obiect pe care-l aruncai și apoi îl ridicai înapoi, fără să fie produsă vreo daună. Dacă se strica, nu exista nicio problemă, căci îl înlocuiai rapid cu altul care să-și facă treaba.❞
❝Probabil exact așa tratau cei ca el sentimentele celor ca mine. Ca pe niște lucruri dispensabile.❞
❝A zâmbit. Și atunci o rază de speranță a sclipit. A apărut între noi și a strălucit, aproape orbindu-mă. Am clipit des și a dispărut, iar eu am devenit sceptică în privința veridicității ei.❞
❝Căutam să progresez în cu totul alte domenii și nu doream să-mi pierd vreme cu lucruri fără nicio valoare, care oricum erau subiective și trecătoare. Oricâte eforturi depuneai, oamenii te priveau tot cum le convenea.❞
❝Refuzam să dramatizez, dar, câteodată, propria minte îmi sângera.❞
❝Mă uitam la mine și nu mai regăseam persoana care fusesem odată. Timpul și oamenii mă schimbau întruna.❞
❝Poate că pe toți ne privește de sus cineva și ne ghidează calea. Poate că alegerile ne sunt îndrumate de cei pe care i-am pierdut, dar care ne sălășluiesc în suflet pentru totdeauna.❞
❝Îmi lipea aripi de coaste, cu un fel de lipici pe care îl procurase de undeva cu acest scop precis. Apoi le cosea, ca să se asigure că le simțeam prezența în carnea mea.❞
❝Dar totul era împachetat într-o iluzie frumoasă, căci, la prima încercare, aveam să mă prăbușesc.❞
❝Doar încercând să crezi că există și oameni buni în lumea asta, vei reuși să te vindeci și să scapi de toate temerile și nesiguranțele pe care le-ai lăsat să se instaleze în capul tău.❞
❝A fost chemată, ca de obicei, iar eu am rămas cu gândurile mele, la care chiar nu voiam să rumeg din nou. Paradoxal era că-mi deveniseră confidente, fiindu-mi alături în toate momentele în care nu aveam pe nimeni altcineva. Uneori le simțeam dușmănoase și oricât mă străduiam să le schimb perspectiva, ele mă încolțeau, trăgând cu dinții din liniștea mea, agitând apele și aducând furtuna.❞
❝Ne erijam în eroi ca să lăsăm ceva după noi. Sentimentul de dreptate, rămas în urmă, poate înnobila uneori.❞
❝Atunci când mintea mea era disponibilă, o struneam cu greu să nu evadeze spre locuri pe care nu al fi vrut să le mai viziteze niciodată.❞
❝Scăpasem teafăr doar pentru că altcineva mi-a salvat pielea, plătind el o datorie care îmi aparțineau.❞
❝Mi-am promis că nimeni n-avea s-o mai rănească vreodată. Nu atâta timp cât eram eu prin preajmă. Dar nu neapărat din bunătatea inimii mele, ci pentru că îi eram dator cu asta.❞
❝Doar că, oricât negai realitatea, fiindcă nimeni nu îți interzicea, asta nu înseamna că într-adevăr dispărea.❞
❝Însă sfaturile pe care ți le dădeai ție însuți nu funcționau întotdeauna. Nu era îndeajuns de stimulante pentru creier încât să le preia și să acționeze în consecință.❞
❝Câteodată adevărul ne sperie mult mai mult decât minciuna, căci implicațiile lui ne pot schimba viața pentru totdeauna.❞
❝În definitiv, dacă te schimbai pentru cineva, acel om te-ar fi apreciat pentru o prefăcătorie care nu putea dura la nesfârșit. Mă respectam prea mult ca să-mi doresc să devin altcineva doar ca să dau bine în ochii altora.❞
❝Probabil datorită lui am învățat că doar să vrei nu era de ajuns. Intenția conta, dar fapta făcea diferența. A să se gravase adânc în sufletul meu pentru totdeauna.❞
❝Se pierd sentimente în non-culori. Trăim în alb-negru, iar curcubeul se stinge printre nori.❞
❝Uneori, nu soarele te încălzea, ci picăturile dulci ale ploii de vară, care te mângâiau, căzând din Rai și alunecând pe pielea ta.❞
❝Învățasem cu greu de la persoanele de genul lor să nu mă încred în cuvinte sau fapte care păreau cu totul altceva decât erau în realitate. Problema o reprezentau oamenii în sine. Voiau să-ți pese de ei și în același timp se comporta ca și cum tu, ca om, nu aveai vreo valoare.❞
❝Copiii puteau fi mai duri decât orice adult. Ei te tratau cu o malițiozitatea exprimată în cel mai natural mod, nedisimulată.❞
❝Uneori mă paraliza chiar și gândul că treceam zilnic pe lângă astfel de persoane care purtau în ele intenții rele.❞
❝Trăiam într-o lume crudă, în care erai nevoit să supraviețuiești și să înduri totul chiar dacă meritai sau nu. Chiar dacă n-ai greșit cu nimic nimănui. Probabil cineva mai presus de noi considera că prea multă fericire ne dăuna.❞
❝Existau momente când îmi doream atât de mult să-mi recapăt încrederea pierdută în umanitate, dar aceasta se încăpățâna să-mi facă contra.❞
❝Am alunecat sub valuri pe care nu am fost capabil să le domin și aproape m-am înecat.❞
❝Visătorii nu pot fi îngrădiți de realitate. Când imaginația te înalță oriunde vrea mintea ta, cerul nu e niciodată limita.❞
❝Aducea ploaia peste un ținut arid, făcând viața să pulseze înapoi prin vene.❞
❝Fără durere, cum ai fi fost în stare să înțelegi pe altcineva? Cum ai fi reușit să înveți ce înseamnă empatia? Fără paleta de emoții care ne întregea, cum am fi putut evolua?❞
❝Vorbele lor s-au strecurat în mine precum veninul unui șarpe în sânge. Una după alta, rând pe rând, formând râuri întregi, contaminate cu otravă, care curgeau și deveneau de neoprit.❞
❝— Ce? Visătorii pot vedea stelele și atunci când răsare soarele.❞
❝Din trecut, întotdeauna înțelegem mai mult. Am crescut din fiecare lacrimă și din fiecare râset.❞
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu